Ciobanul de azi

Nici nu îmi vine să cred că timpul zboară așa de repede și iată că suntem atât de aproape de luna aprilie!

Zilele trec fără să le observ și încet, încet, aproape un sfert din anul 2019 s-a dus. Pentru mine, acest nou an nu a început tocmai grozav: am renunțat la slujba pe care o aveam din motive personale, și încet, încet, lucruri au începul să se ducă în stânga și dreapta, fără ca eu să le pot controla.

Dar, cum din tot răul este și un bine, de tot acest timp liber am putut profita la maxim și uite că am ajuns la 50 de cărți citite în mai puțin de 90 de zile.

Multă lume mă întreabă cum de reușesc să citesc atât, și răspunsul meu e tot timpul același- pentru că am timp!

Cred că e foarte important atunci când te poți dedica unul lucru fără să te gândești că ai alte 10 de făcut pe lângă. Pentru mine, în acest început de an nu am avut altceva de făcut, deci m-am putut dedica cititului.

Anul trecut de-abia citeam o carte pe săptămână, asta pentru că terminam cu lucrul și la 10 seara, dar acum, singurul impediment ca să zic așa, a fost tenisul, o pasiune de-a mea despre care o să vă vorbesc curând.

Dar să revenim la oile noastre. Cu toate că am avut timp liber, asta nu însemna că trebuia să citesc, puteam să stau pe internet sau pe YouTube sau orice altceva, dar eu am ales să citesc.

Cum de am citit atât?

De obicei, încercam să citesc măcar 100 de pagini până la prânz și după, dacă puteam, încă 100. Asta rezultă că citeam cam 200 de pagini pe zi, în două sesiuni. Dar, de cele mai multe ori, poveștile mă atrăgeau destul de mult, așa că citeam o carte de 150-220 de pagini dintr-o ședere.

Atunci când citești o carte dintr-o ședere, te cufunzi cu totul în ea, este ca și cum ai viziona un film. De fiecare dată când te oprești din lecturat, te rupi din poveste și atunci când revii, ai nevoie de câteva pagini bune pentru ca mintea ta să reintre în poveste, ceea ce face ca o  carte să fie citită mai greu, pentru că mai bine stai pe telefon jumătate de oră, decât să te „chinui” să intrii într-o poveste, atunci când știi că nu o vei termina în aceea perioadă de timp.

Un lucru foarte fain și productiv a fost provocarea dată de Andreea Chiuaru, 10 minute de citit, oriunde, oricând. Această provocare e foarte bună pentru că te face să renunți la timpul irosit pe telefon și să citești ceva productiv. E foarte bună provocarea pentru cei ce fac naveta către lucru sau școală, sau când aștepți la doctor de exemplu.

După părerea mea, poezia sau non-ficțiunea sunt cele mai bune genuri de citit în astfel de situații. Eu una, nu aș citit ficțiune pentru doar 10 minute, din motivul menționat la punctul anterior.

Ficțiunea este pentru drum lung

Plăcerea mea de a citi ficțiune vine din faptul că mă transpun într-o altă lume, unde trăiesc alături de personajele ficțiunii, gândesc ca ei și îi compătimesc. Ori dacă mie îmi ia cel puțin 5 minute să intru în atmosferă, și după alte 10-20 trenuie să părăsesc acel tărâm, și fac asta o dată pe zi, cu atâtea ore între secțiuni, cum mai savurez eu cartea aceea? Cum mă bucur de magia ficțiunii?

Bineînțeles, asta este părerea mea personală, deci poate sunt persoane care pot citit doar 10-15 minute o dată și după se opresc pentru o anumită perioadă de timp, lucru foarte tare pentru ei, dar eu nu aș putea.

Nu citesc în fiecare zi

Un alt lucru care cred că este important atunci când vrei să citești cât mai mult sau nu numai, este că nu îți saturezi pofta de citit până la refuz.

Eu nu am citit niciodată 7 zile din 7. Anul acesta am citit, în medie, 5 zile pe săptămână. De obicei citesc în primele zile ale săptămânii și în weekend mă relaxez, asta pentru că merg la țară, unde stau în natură și petrec timp cu animalele. Multă lume, sau cea mai multă lume, au timp de citit doar în weekend.

Cititul e o pasiune, nu e o slujbă, nu îți pune pâine pe masă, deci automat, trece pe locul secund, lucru mai mult decât okay. Cititul e o recreere, a minții în primul rând. Lumea nu își poate negrija slujba, și automat viitorul, doar pentru a citi o carte, ci trebuie să aștepte să își termine lucrul și dacă după mai este timp și dacă nu este prea obosit, atunci citește puțin.

Cititul e o completare la viața de zi cu zi, sau chiar o îmbunătățire pentru unii, așa că nu e nici o problemă dacă trec 2 săptămâni fără să citești.

Cărțile nu fug nicunde, te așteaptă cumințele și pregătite să își destindă mintea.

O altă chestiune, despre care o să scriu mai pe larg pe viitor, este faptul că eu nu pot citi 2 cărți diferite în aceeași zi. Adică, dacă am citit azi o caret de 100 de pagini, mai pe seară nu pot începe o altă carte. Nu știu de ce, dar creierul meu nu se mai concentrează, cu toate că poate am timp ore întregi. Dar, despre asta voi vorbi în vreun articol viitor.

Mai am multe de spus, dar cred că deja am scris prea mult, așa că voi reveni cu partea a doua a acestul articol curând.

Sper că ați înțeles că tot ceea ce am scris este punctul meu personal de vedere și nu trebuie să fiți de acord cu el. Eu vă mulțumesc dacă ați citit până aici și dacă vreți, puteți să vă spuneți propriul punct de vedere mai jos și putem discuta în jurul lui.

Servus!