Ciobanul de azi

O nouă zi, o nouă carte terminată.

Astăzi am fost la bibliotecă și am găsit această carte, Jurnale intime, de Charles Baudelaire.

În primul rând, înainte să vă spun despre conținutul cărții, cred că ar trebui să vă atrag atenția asupra acestei coperte care este foarte reușită, foarte frumoasă. Nu am observat-o chiar așa de bine când eram la raft, dar acasă am văzut detaliile de pe fotografia de pe copertă. Pentru mine frumusețea coperții nu reprezintă un motiv să mă facă să citesc cartea, dar aceasta are cu ce se lăuda. Felicitări, editura Humanitas pentru alegere!

Și acum să revenim la lectura propriu-zisă. Aș vrea să încep spunându-vă că din păcate coperta e cel mai bun lucru de la carte. Practic, de aici încolo voi merge tot mai în jos.

Poate că am avut eu așteptări mai mari, eu citind de Baudelaire volumul de poezii Florile răului, care mi-a plăcut. Știam că scriitorul francez a fost o fire mai aparte, mai expresionistă, mai întunecată, și cartea acesta reflectă aceste însușiri, dar nu într-un mod captivant pentru un cititor.

Săptămâna aceasta am citit și autobiografia lui Lev Tolstoi și poate că mă așteptam ceva în genul acela. Însă, am dat peste aforisme și cuvinte aruncare pe pagină care în multe cazuri nu aveau sens, sau cel puțin nu pentru mine.

Cartea are 143 de pagini, dintre care primele 30 sunt un cuvânt introductiv și ultimele 30 cuprind notele după care ar trebui să te ghidezi pentru a înțelege cartea mai bine. Deci, din 143 rămânem cu 80 de pagini de mici citate de la Baudelaire pe care poate le înțelegeam mai bine dacă notele se găseau în josul pagini și nu la sfârșit. Nu este foarte comod și devine chiar iritant să te tot duci la sfârșitul cărți după notă ca să înțelegi ceea ce a vrut să spună autorul. Eu una nu am citit notele, iar cuvântul înainte doar l-am frunzărit puțin, fiind exagerat de lung.

Totuși, nu pot să zic că nu mi-a plăcut deloc, au fost unele citate care mi-au rămas în minte și pe care le-am notat, unul dintre ele e chiar amuzant și cu subînțeles

De ce nu le plac democraților pisicile, e ușor de ghicit. Pisica e frumoasă; ea trezește idei de lux, de curățenie, de voluptate etc.

Și mai este un citat foarte fain

Orice idee este, prin ea însăși, înzestrată cu o viață nemuritoare, ca o persoană. Orice formă creată, fie și de către om, este nemuritoare. Căci forma e inependentă de materie, și nu moleculele sunt cele care costituie forma.

Una peste alta, i-am dat 2 steluțe pe goodreads, și rămân dezamăgită puțin, chiar mă așteptam la ceva cu mult mai bun.

Puncte slabe 👎

conținutul a fost puțin și foarte disipat

Puncte forte 👍

Coperta superbă și unele citate

De la același autor ✍

Am citit volumul de poezii Florile Răului

Despre autor 📜

Scriitor franzex, este considerat poetul care a revolutionat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Florile răului