Ciobanul de azi

Teatrul este o mare pasiunea de-a mea! Îmi place absolut totul legat de această artă- spectacolele live, scena, scaunele și lojele, râsetele oamenilor, dar și cărțile care conțin piese de teatru pentru a le citi acasă, pe propria canapea.

Încerc să văd cel puțin o piesă de teatru pe lună, dar mai sunt și perioade când nu văd nici una sau când văd mai multe. De aceea, faptul că pot să ai la dispoziția ta, oricând, o piesă de teatru, este fantastic.

Anul acesta, în perioada 10-19 mai, am avut privilegiul să fac parte din echipa de voluntariat a Festivalului de Teatru Nou de la Arad, asta însemnând că am luat parte la activități de promovare și organizare pentru festival.

Este adevărat că lumea nu s-a înghesuit în fiecare seară la spectacole, cum se întâmplă la un festival de teatru clasic, dar au fost mulți doritori și mulți care au plecat tare mulțumiți de la spectacole.

Ediția din acest an a avut 22 de spectacole care mai de care mai extravante sau mai cuminți, depinde de temă. Că tot vorbim de temă, în acest an, tema a fost NOI, adică spectacolele axate atât pe elementul de noutate, cât și pe elementul de includere a firii omului în spectacole.

Ca voluntar, am avut norocul să asist la toate spectacole, ceea ce a fost incredibil. Acesta este primul festival de teatru/cinema sau orice altceva, la care am asistat la toate proiecțiile/spectacolele.

Programul a fost unul încărcat, mai ales că în aceea perioadă am avut și maratonul de citit 7 CĂRȚI în 7 ZILE, dar am reușit să tragă linie la acest festival, având toate spectacolele văzute.

Piesele au început de obicei la ora 19, în sala mare, urmând ca pe la ora 21 să se desfășoare cel de-al doilea spectacol în sala mică, numită sala Clio, astfel ajungeam acasă pe la miezul nopții. Ambele săli îți dau o senzație aparte, cea mare se impune prin grandoare, iar cea mică prin intimitate.

De ce am vrut să fac voluntariat la acest festival? Pentru că am avut șansă să văd toate spectacolele fără a plăti vreun bilet, pentru că am văzut cum este atmosfera în culisele unui festival și pentru că mă simt minunat atunci când fac voluntariat, când ajut oamenii sau un festival.

Aria de spectacole a fost vastă, am avut atât comedii, cât și concerte, un show de improvizație de comedie, drame sau spectacole de dans. Unele spectacole mi-au plăcut tare mult, am rămas impresionată, ca Frați, un spectacol ce îl are în distribuție pe Florin Piersic Jr. sau In a Forest Dark and Deep, ce îl are în prim plan pe Tudor Chirilă. Desigur, au fost spectacole care m-au plictisit și la care nu le-am găsit rostul, dar asta este normal să se întâmple la un festival de teatru nou.

Că tot vorbeam de nume mari ale teatrului, am avut onoarea și plăcerea de a-l întâlni pe Florin Piersic Jr. care a fost drăguț să îmi dea un autograf, cât și pe Tudor Chirilă sau Mihai Călin.

A fost o experineță tare faină și sper ca pe viitor să mai pot participa la un astfel de festival. Am avut ocazia să urc pe scenă în timpul unui spectacol, într-o pauză, am văzut cum arată culisele unui teatru, am mers hai hui pe holurile necirculate ale teatrului, am cunoscut actori, am cunoscut elevi care își doresc să dea la Teatru sau Regie, m-am bucurat de fiecare spectacol, mai mult sau mai puțin.

O întâmplare care m-a emoționat cel mai tare a fost atunci când la sfârșitul unui spectacol a trebui să duc flori în fața actorului care a jucat singur o piesă cu mare substanță. Acest actor avea peste 70 de ani, era foarte micuț și fragil, dar a interpretat personajul remarcabil. La sfârșit, toată lumea s-a ridicat în picioare și l-a aplaudat, iar el se bucura mai ceva ca un copil. Se vedea pur și simplu recunoștința și fericirea pentru aplauze. Atunci când m-am dus cu florile în fața lui, acesta mi-a luat o mână în palmele sale și mi-a sărutat-o. Toată lumea a ovaționat și aplaudat, iar eu m-am emoționat foarte tare pentru că l-am privit pentru o secundă în ochi și i i-am văzut în lacrimi de fericire. Nu voi uita prea curând sau poate niciodată aceea privire și acel gest și îmi pare rău că nu m-am dus după spectacol la el penru a primi un autograf. Mi-ar plăcea să îl mai văd, dar la vârsta înaintată pe care o are, șansele nu sunt prea mari, dar întotdeauna voi avea această amintire de neprețuit.

Aceste 10 zile au fost o experiență de neuitat pentru mine și recomand tuturor să încerce să facă voluntariat din când în când pentru că îți dă o senzație aparte, te siți mai împlinit atunci când ajuți pe cineva fără a aștepta ceva în schimb.

Poze mai multe puteți găsi pe contul meu de instagram