De ce pisicile n-au coadă este o carte pe care am citit-o repede și care, din păcate, nu pot să zic că mi-a plăcut tare mult.
Despre limericks nu știam nimic atunci când am împrumutat cartea de la bibliotecă, dar am fost curioasă să văd exact cu ce se mănâncă acest termen și dacă e ceva de el.
Practic, limericks este o formă de vers care este de obicei umoristic și chiar neobrăzat. Ritmul este sub forma aabba, al treilea și al patrulea vers având o lungime mai scurtă de obicei.
Ei bine, pe cât de entuzismată eram, pe atât nu mi-a plăcut. Mi s-au părut că strofele nu aveau nici un sens, nici amuzante nu erau, și mi s-a cam părut o pierdere de timp.
Cartea e împărțită de secțiuni, dintre care doar 2 mi s-au părut ok, cele ale lui Vasile Leac și ale lui Dan Sociu, cei doi chiar reușind să surprindă comicul în operele lor. Ca un exemplu vă dau unul scris de Leac, pe care chiar l-am îndrăgit:
Un student din Costinești
citea numai sfârșitul la povești:
-Totul se reduce la carnal,
esența o găsesc doar la final
… când nu sunt în Costinești.
Per total, rămân la ideea că poezia normală este cea mai bună, iar astfel de experimente ar trebui lăsate celo care se pricep. Nu vreau să spun că toate poemele au fost rele, dar mi se părea că cei care au scris în această antologie au făcut-o tare stângaci (mai puțin Leac și Sociu), parcă neștiind nici ei cum să o facă.
Cât despre ilustrații, desene și poze, acestea au fost ok, dar multe dintre ele mi se păreau puerile, și parcă vroiam să fie artă dar nu erau.
Puncte slabe 👎
cele mai multe poeme păreau stângace, fără sens
Puncte forte 👍
unele poeme au fost ok, iar designul coperții mi-a plăcut
De la același autor ✍
am mai citit de la Leac și alte poezii, la fel ca de la Sociu
Despre autor/ volum 📜
acest volum se vroia ceva inovativ/wow pe piața românescă