Încet, încet mă apropii de cartea cu numărul 100 din anul 2019. Cartea 98 este Spovedania unui preot ateu, de Ion Aion, o carte pe care am văzut că destul de multă lume a citit-o și pe care cei mai mulți o laudă.
Eu am citit cartea destul de ușor, poate și de aceea mi-a fost recomandată pentru maratonul 7 CĂRȚI în 7 ZILE.
La început am fost puțin șocată, trebuie să recunosc, de limbajul licențios al personajului principal. Prea multe înjurături și mai ales, cuvinte obsece într-un cadru surprinzător, atunci când preotul împărtășea și cumineca niște femei bătrâne. Pentru mine, astfel de cuvinte m-au frapat și sincer nu mi-au plăcut, cu toate că contextul era unul care parcă le găsea scuze. Înjurăturile nu sunt pe placul meu atunci când vin în exces și fără rost, ceea ce am regăsit și aici.
Un alt element care nu mi-a plăcut a fost faptul că un ateu încă profesează ca preot. Mi se pare o lașitate din partea unei astfel de persoane și o cruzime incredibilă, deoarece oamenii la care slujește așteaptă și au nevoie de o persoană care să le aducă liniște și pace prin adevăr, nu prin minciună.
Stilul este unul îngrijit, cel puțin la început, al unei minți culte, care a dus firul narativ într-un ritm moderat, presărat cu figuri de stil numeroase și cu multe confidențe intime. Totuși, nu mi-a plăcut cartea cam deloc. Ironia și autoironia devin plictisitoare la un moment dat, iar punctele de spiritualitate devin monotone și nespirituale pe cum înaintează firul narativ.
Puncte slabe 👎
O carte care nu mi-a plăcut, din păcate
Puncte forte 👍
Un stil îngrijit, presărat cu câteva idei de reținut
De la același autor ✍
Aceasta este prima carte de la Ion Aion
Despre autor 📜
Ion Aion este un pseudonim literar al unui preot care a renunțat la preoție, scriind această carte despre experiența dramatică.
Ciobanul de azi 
Am citit-o, împrumutată de către un ateu care voia să convingă inteligența alegerii lui, in sensul credinței. Subscriu rând cu rând la ce ai scris, îți dau dreptate intru-totul. Păcat că sunt și oameni care gandesc așa și le mai fac și publice!
O zi cu bucurie!
ApreciazăApreciază
La partea cu injuraturile, sunt de acord. Si pe mine m-a deranjat putin excesul si desi l-am inteles oarecum, nu se schimba faptul ca e putin nepotrivit intr-o carte in care ideile principale sunt altele.
In schimb, insa, am fost placut surprinsa de profunzimea si justificarea clara a aspectelor intelectuale, dincolo de limbaj si exprimare. Creativitatea dovedita intr-o imaginarea ipotetica a vietii dupa moarte in viitor m-a incantat de asemenea. Si totodata convingerile subliniate si cuvintele lui m-au facut sa inteleg ca titlul cartii e putin metaforic, nu e doar o antiteza de preot-ateu. Desi se intituleaza ateu, nu este un fanatic nereligios fara vreun crez anume. Pur si simplu propriile convingeri si crezuri s-au schimbat, chiar evoluat as putea spune, dincolo de religie si dogme culturale.
Cat despre a profesa in timp ce e ateu, a spus clar ca inainte credea cu desarsire in Dumnezeu si in cautarea lui acerba sa ajunga mai aproape de credinta a facut descoperiri care i-au stirbit increderea si l-au dezamagit. Ulterior acestor deziluzii a si renuntat la preotie, asadar nu gasesc ipocrizia despre care mentionezi 🙂
Frumoasa recenzie a cartii oricum, apreciez stilul tau si faptul ca ai spus intr-adevar cuvinte proprii si nu recenzia clasica de ,,mi-a placut si recomand” sau nu cu putin din descrierea cartii, ci pareri filtrate prin propria perspectiva. Un exemplu de asa da:)
P.S. Imi plac foarte mult postarile tale de pe instagram. Mult spor in ceea ce faci si putere si inspiratie sa nu te opresti! 🙂
ApreciazăApreciază
În primul rând, mulțumesc pentru cuvintele frumoase!
Și da, cartea este bună și interesantă, doar că nu a fost pe placul meu întrutotul. Cred că are o doză mare de puritate și adevăr și este ca o descărcare sufletească.
ApreciazăApreciază