Nr. 104 din 2019 – Valetul de Pică, de Joyce Carol Oates

Valetul de Pică, de Joyce Carol Oates, este o carte care se poate încadra în secțiunea crime fiction, o carte ce are aspecte noir și mai mult de atât, este o nouă carte bună de la scriitoarea americană.

Eu doar anul acesta am auzit de ea, din întâmplare și mă bucur atât de mult pentru că am descoperit un nou autor ce îmi place la nebunie.

Am văzut de ceva săptămâni această carte care m-a atras prin nume și copertă. Totodată, faptul că spune povestea unui scriitor de romane polițiste, care se confruntă cu demonii unui alter ego creat de el m-a făcut instantaneu să o pun pe listă.

Din totdeauna mi-au plăcut poveștile cu scriitori, au ceva aparte, ca și cum ai intra în culisele cărții, ca și cum ai vedea în spatele cortinei, unde se muncește de zor și unde descoperi trăiri mai puțin plăcute ale scriitorilor. O carte nu se scrie ușor, o carte bună cere sacrificii măricele de natură emoțională, iar o carte splendidă îți schimbă viața ireversibil.

Această carte nu este cea mai bună de la Joyce Carol Oates, dar este una foarte plăcută, care te ține cu sufletul la gură, vrând să descoperi sfârșitul. Acest lucru este, de fapt, criteriul după care se decide dacă o carte crime fiction este bună sau nu – după gradul de așteptare și anticipare al finalului.

Eu, cu toate că o puteam termina într-o ședere, am împărțit-o în două lecturi. Este adevărat că aveam așteptări puțin mai mari de la ea, asta poate pentru că în ultima vreme am citit cărți bune de acest gen, dar nici nu m-a dezamăgit.

Personajul principal, Andrew J. Rush, este construit bine, are o latură bună, aceea de tată și soț iubitor, dar și o latură întunecată, de sadist și om fără scrupule. Cele 2 fețe se manifestă prin cele 2 stiluri de a scrie, primul fiind cel mai apreciat de public, dar un stil care îl solicită mai mult la nivel mintal. Pe când al doilea se manifestă cu o ușurință de speriat, romanele curgând prin stilou mai natural decât ar fi normal.

Chiar dacă reușește să le țină separat, la un moment dat acest echilibru se rupe, atunci când Andrew este acuzat de plagiat. De aici începe lupta între cele 2 personalități, o luptă de mult anticipată și aproape așteptată, aș spune, de către partea pozitivă.

Finalul a fost un pic prevăzut, dar este scris foarte bine.

Recomand cartea tuturor fanilor de acest gen și celor care vor o lectură plăcută de vară care să îi țină antrenați în poveste.

Puncte slabe 👎

suspansul putea fi mai ridicat

Puncte forte 👍

personajul principal este bine definit

De la același autor ✍

am mai citit Apa neagră și Violul. O poveste de iubire

Despre autor 📜

Joyce Carol Oates este o scriitoare și traducătoare americană care a început să scrie la 14 ani, fiind un autor foarte prolific și apreciat.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s