Camelia Cavadia, după lecturarea cărții Măștile fricii, este încă un nume de valoare al literaturii românești, fapt ce mă bucură enorm, asta pentru că și noi avem valorile noastre, și noi avem scriitori buni.
Am ales să citesc Măștile fricii după ce am văzut cât de mult o apreciază Mihaela Motreanu, cât și Andreea Chiuaru, atunci fiind prima dată când am și auzit de ea, cu toate că această carte a văzut lumina tiparului în 2016.
În Măștile fricii, Camelia abordează tema unui trecut care bântuie până te macină cu totul. Ema, personajul principal, împreună cu cei doi frați ai ei, Sofia și David, au fost trei copii maltratați și schingiuiți de către tatăl lor, mama fiind doar un martor care nu a intervenit niciodată. Viața celor trei începe doar atunci când acesta moare, aceea fiind și cea mai fericită zi din viața Emei.
De aici încolo, Ema, care avea 15 ani la momentul morții tatălui, va apuca să meargă pe un drum depravat, mai apoi își va găsi un soț iubitor, va avea un copil, dar toate acestea se vor petrece sub un nor mare și gri care este trecutul violent.
Frica este lait-motivul cărții, frica de trecut, dar mai ales frica de a înfrunta trecutul. Oricât de mult ai încerca să uiți ce ți s-a întâmplat, să uiți bătăile și teama de părinte, acestea nu se lasă puse deoparte și îți afectează tot viitorul.
Pe tot parcursul cărții apar pasaje în care sunt descrise în detaliu episoadele foarte dese în care tremuratul sau plânsul erau la ordinea zilei, pasaje la care nu ai cum să nu își fie ciudă că unii copii (chiar și în ziua de astăzi) trebuie să asiste la astfel de ieșiri tulburătoare ale părinților.
Este trist că unii oameni nu se pot controla, că nu își pot cruța odraslele atunci când ei au o zi proastă sau când pur și simplu astfel de comportamente le fac plăcere. Din acest punct de vedere, lecturarea a fost puțin dificilă, asta pentru că este greu să citești cum trei copiii sunt bătuți în pielea goală cu o curea sau cum sunt înjurați în ultimul hal, asta fără motiv.
Nu am fost de acord cu comportamentul Emei la maturitate, deciziile ce le-a luat, dar acestea sunt scuzate de chinurile copilăriei.
Per total, mi-a plăcut cartea mult, o recomand și eu la rândul meu, însă nu este o lectură de zi cu zi, ci una tulburătoare, îți trebuie un spirit de caracter în stare bună pentru a digera unele scene.
Puncte slabe 👎
unele pasaje puteau fi mai dezvoltate
Puncte forte 👍
emoții multe, scriere tare bună
De la același autor ✍
aceasta este prima carte de la Camelia Cavadia
Despre autor 📜
Camelia Cavadia este un om de comunicare, cofondatoare a agenție Fabrica de PR. A lucrat ca PR la Antena 1 (2014-2017) și la la Pro TV (timp de 20 de ani), iar de ceva ani, este și scriitoare.
Ciobanul de azi 