Nr. 138 din 2019 – Poștașul sună întotdeauna de două ori, de James M. Cain

Poștașul sună întotdeauna de două ori, scrisă de James M. Cain, este cea de-a doua carte noir pe care eu am citit-o, după Ucigașul din mine, de Jim Thompson.

James M. Cain este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori al genului noir, această carte fiind una de bază al acestui gen.

Povestea cărții este una simplă, dar cu mult potențial: Un pierde-vară ajunge să lucreze pentru localul unui grec, unde se va îndrăgosti nebunește de soția acestuia. Ceea ce a început de la o iubire pe ascuns se va transforma într-o cursă pentru ca cei doi să fie împreună, plănuind să scape într-un fel sau altul de soțul ce îi încurcă să își trăiască marea iubire.

Premisa este ceea ce m-a atras la carte, împreună cu faima renumită a cărții și a multiplelor adaptări cinematografice, una dintre ele avându-i ca protagoniști pe Jack Nicholson și Jessica Lange.

Este adevărat că așteptam la mai mult din partea lecturii, asta și pentru că la momentul apariției a fost interzisă pentru limbajul licențios și mixului de violență și erotism. Cu toate acestea, pe vremea aceea, anii ’30, erotismul în cărți sau filme era mult mai cuminte față de ceea ce e acum, un umăr mai goluț era considerat o îndrăzneală uriașă, pe când acum scenele nud aproape nu lipsesc din cărți sau filme, mai ales.

Cartea este dominată de un dialog viu, iar stilul concis face ca personajele să pară animate, cu toate că mare lucru nu se întâmplă. Nu avem parte de nici un fel de introspecție a personajelor, nici un fel de descrieri ale trăirilor sau emoțiilor celor 2 protagoniști.

Mă așteptam să fie mai argumentată, ca faptele lor să fie justificate de lungi pasaje de declarații de iubire, dar amoreala dintre ei a luat naștere brusc și fără motiv.

Cu siguranță că această lectura era mult mai bună dacă avea câteva zeci de pagini în plus în care s-ar fi explicat motivele din spatele acțiunilor personajelor, dar în schimb, avem aruncate niște destine cu care nu corelăm aproape deloc și pe care nu le putem înțelege, nefiind conectați emoțional în nici un fel.

Cartea are în jur de 140 de pagini și se citește tare ușor, dar pe tot parcursul așteptam acel ceva care să facă lectura una bună, care să justifice totul, element care din păcate nu a venit.

Totuși, o să mai citesc cărți noir pentru că încă mă atrage acest gen și vreau să îl descopăr mai mult.

Puncte slabe 👎

acțiuni ale personajelor fără justificare, almost pointless

Puncte forte 👍

premisă bună

De la același autor ✍

aceasta este prima carte de la James M. Cain

Despre autor 📜

James M. Cain este considerat unul dintre părinții genului noir

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s