Ciobanul de azi

Ceva în apă este un thriller scris de Catherine Steadman.

Ceea ce m-a atras la această carte, pe lângă faptul că e un thriller, a fost faptul că autoarea este o actriță ce a jucat în unul dintre show-urile mele preferate, Downton Abbey. Pot să spun că am avut așteptări foarte mari de la carte, având în vedere hype-ul creat în jurul ei, așa că am comandat-o de black friday, numai bine să o am pe când am plecat în Australia.

Așa că am așteptat până săptămâna aceasta să o citesc, fiind prima carte citită în vacanța din Australia. Mi-a luat ceva timp să o citesc, asta pentru că am fost cam obosită de când am ajuns și am dormit destul de mult, dar și pentru că nu a fost ceea ce mă așteptam.

Cartea ne spune povestea unei realizatoare de filme documentare, Erin și a logodnicul ei, Mark, un investitor bancar. Toate merg bine în viața lor până când pleacă în luna de miere în Bora Bora unde dau peste o geantă misterioasă ce conține bani și bijuterii. Cei doi trebuie să se decidă ce să facă cu ea – să spună poliției sau să o păstreze.

Premisa a fost tare atractivă, dar execuția a lăsat de dorit, cel puțin din punctul meu de vedere. Cred că dacă nu aveam nici un fel de așteptare de la carte nu mă afecta la fel de mult și o priveam ca pe o altă carte mediocră, dar așa, fiind foarte entuziasmată, am fost lăsată cu ochii în soare.

Eu de obicei nu mă prind de făptaș, nu pot anticipa sfârșitul, dar cartea aceasta a fost mai mult decât previzibilă. Nici execuția faptelor nu mi-a prea plăcut, mi s-a părut să sună mai mult cu un fan fiction decât cu o carte în adevăratul sens al cuvântului.

Au fost unele momente când mă gândeam să o abandonez, dar totuși am terminat-o pentru a vedea exact finalul. Lectura nu a mers prea rău, paginile au curs destul de rapid, dar asta se datorează faptului că vroiam să o termin cât mai repede pentru a putea citi altceva.

Nu vreau să mă lungesc prea mult, cred că ați prins ideea în mare. Cu toate că premisa a fost tare atrăgătoare, execuția nu m-a prins, nefiind deloc pe gustul meu. Cu toate acestea, mă bucur că am citit-o, măcar acum pot să nu mă mai gândesc la ea, tot timpul vrând să o citesc, și acum aștept următoarea carte de la scriitoarea britanică, care, sper, va fi mai bine lucrată.