Iată că am ajuns și la cartea cu numărul 200 din anul 2019. E drept că de vreo lună-două îmi tot organizez lecturile astfel încât să pot ajunge la acest număr, dar în ultima lună, cea a lui decembrie, am cam tras de ele, asta pentru că am realizat că pot citi mai mult de 200, dar nu cu mult, așa că am zis că mai bine le răresc, decât să am un număr inegal de lecturi.
Și, bineînțeles, am ales intenționat o carte a Agathei Christie pentru a termina anul, ea fiind scriitoarea predominantă de la mine din listă în acest an! 😍❤
Le mulțumesc celor de la Editura Litera pentru acest exemplar superb, care arată ca din povești, fiind perfect pentru această sărbătoare de vis.
Crăciunul lui Poirot mi-a plăcut tare mult, cum era de așteptat 😁, având parte de un mister ce s-a adâncit tot mai mult pe cum înaintam în lectură.
Simon Lee, un milionar englez ajuns la capătul puterilor, își cheamă toți copiii acasă de Crăciun, fiind o sărbătoare de reconciliere având în vedere că a fost certat cu aproape toți din cauza temperamentului său mai mult decât acid.
Reuniunea de familie îi aduce împreună pe cei 4 băieți ai bătrânului, fiecare având câte o hibă împotriva tatălui care nu le-a fost un exemplu în tinerețe. Cum acesta se ramolește tot mai mult pe zi ce trece, iar vizetele afară din camera proprie sunt aproape nule, cel mai probabil se va revizui testamentul întocmit în urmă cu 15 ani, acum având parte și de 1 musafir neobișnuit, singurul nepot de sânge al acestuia, o tânără ce este fiica singurei fete din familie, care a decedat cu ceva timp în urmă.
Toți cei prezenți, inclusiv soțiile fiilor, au motive de răzbunare, iar când bătrânul este găsit mort, toată lumea este suspectă.
La începutul cărții, Agatha dedică această carte cumnatului ei, fiind special concepută ca o crimă violentă, ca pe vremuri, lucru care mi-a plăcut la culme.
Detaliile crimei s-au tot înmulțit, motivele fiecărui membru de familie au fost detaliat expuse, așa că fiecare reprezintă un posibil suspect.
La datorie se prezintă Hercule Poirot, detectivul belgian ce va reuși cu ajutorul celulelor cenușii să găsească adevăratul criminal.
Lectura se bucură de replici acide între membrii familie, atât între copii și tată, cât și între frați, fiecare având ceva împotriva celorlalți.
Ritmul este alert, cu ușurință se poate citi în 2 șederi sau chiar în 1 ședere, povestea și intriga captivând cititorul încă de la primele pagini.
Finalul este unul neașteptat, o trăsătură caracteristică operei Agathei Christie.
Recomand cu mare căldură acest roman, este o lectură plăcută și plină de suspans, care te ține captivat pe toată durata cărții și care cu ușurință te poate scoate din orice reading-slump.
Ciobanul de azi 
Un gând despre “Nr. 200 din 2019 – Crăciunul lui Poirot, de Agatha Christie”