Continui și anul acesta lecturarea în ordine cronologică a operei belgiencei Amelie Nothomb.
Am ajuns la Antichrista, o carte cu tente autobiografice, așa cum multe dintre cărțile ei sunt.
Cartea se axează pe relația dintre 2 adolescente, Blanche și Christa, 2 firi total opuse, prima fiind timidă, iar cea de-a doua fata populară.
Înduioșată find de povestea Christei, ea trebuind să călătorească 2 ore în fiecare dimineață pentru a ajunge la universitate, Blanche se oferă să o cheme să stea la ea acasă o noapte pe săptămână pentru a o scuti de drumul infernal.
Cu acordul părinților, Christa începe să doarmă o noapte pe săptămână la Blanche acasă, dar aceștia, fiind captivați de personalitatea ei debordantă, o vor invita să petreacă toate zilele la ei, cu excepția weekend-urilor.
Încet, încet Christa începe să își dea arama pe față, dovedindu-se a fi o fire diabolică, ce manipulează toată lumea din jur.
Sincer, nu mi-a plăcut lectura, asta probabil datorită subiectului sensibil, acela de hărțuire verbală între adolescenți.
Nu mi-a făcut plăcere să lecturez cartea, mă enervam adesea și chiar m-am gândit să o abandonez, fiind deja sătulă de poveștile cu adolescenți ale lui Nothomb. Nu mi-a adus nimic această nouă carte și nici nu o văd de o importanță prea mare în domeniul hărțuirilor între adolescenți, fiind doar un nou roman din n scrise pe acest subiect.
Am scris și pe Booknation o mică recenzie, link-ul îl găsiți mai jos 👇
https://booknation.ro/recenzie-antichrista-de-amelie-nothomb/
Ciobanul de azi 