Cartea Casa din Strada Sirenelor a lui Octavian Soviany o voi recomanda oricărui împătimitor al cititului, asta pentru că mi-a plăcut tare, tare mult, având parte de o doză zdravănă de mister.
Încă de pe atunci am zis că trebuie să citesc mai mult de la el, iar recent mi-a venit o poftă să mă reîntorc la scrisul lui. Noroc cu cei de la Hyperliteratura care mi-au trimis în urmă cu ceva timp cartea autobiografică Am fost un copil reușit?, carte pe care am terminat-o în două zile.
Lectura a fost una plăcută și rapidă, având parte de capitole mici și concise.
Octavian Soviany își așterne pe hârtie amintirile lui din copilărie, de la primele priviri, până la clasele primare. Sincer, m-am mirat când am văzut că sunt prezentate întâmplări petrecute într-un interval atât de scurt, eu neamintindu-mi mare lucru din acele vremuri. Însă, cumva Octavian Soviany a strâns multe amintiri din acele vremuri, reușind să umple 250 de pagini cu întâmplări precum prima carte citită (capitol tare frumos descris) sau prima internare în spital.
Scriitorul Soviany și-a petrecut copilăria în Brașov, iar cartea reușește să ne transpună pe toată durata lecturii într-o lume de mult uitată și schimbată a anilor ’50 – ’60, unde comunismul era la putere.
Pentru mine, cartea aceasta reprezintă o călătorie într-o lume necunoscută, despre care am auzit doar la televizor sau din familie, așa că a fost tare interesant să citesc aventurile micuțului Soviany, care m-au cucerit, făcându-mă să îl admir și mai mult.
Cartea se bucură de mult umor, asta printre multele pasaje nostalgice, care fac lecturarea să curgă printre zâmbete și cugetări personale la adresa propriei copilării.
Citatul “Candoarea noastră ne tolerează un timp. După care ne risipește. Dar nu ne părăsește niciodată” este un fel de motto al cărții, definid-o în totalitate.
Recomand cartea cu mare drag, cu toate că aș înclina să cred că se potrivește mai mult celor ce au trăit în vremurile comuniste atunci când comerțul nu era suprapopulat cu de toate.
Ciobanul de azi 