Esențialismul. Disciplina de a urmări mai puțin este o carte de dezvoltare personală scrisă de Greg McKeown.
Am avut această carte pe radar de ceva timp, asta pentru că este considerată o carte foarte bună scrisă despre cum să fi cea mai bună versiune a ta, ceea ce mi s-a confirmat cu fiecare pagină citită.
Practic, Esențialismul prezintă cititorului, prin exemple, diferite metode prin care fiecare dintre noi putem să ne petrecem timpul mai cu folos, fie că e vorba de scurtarea timpului petrecut pe telefon sau renunțarea la proiecte ce nu ne fac plăcere.
Esențialismul nu se referă la împărțirea timpului mai bine, ci la diminuarea activităților inutile, care nu ne aduc nici un beneficiu pe termen lung.
De exemplu, nu trebuie să avem cinci cărți pe noptieră care nu ne dau nici o satifcație când le citim, ci doar una care să ne ofere relaxare sau din care să învățăm câte ceva.
Timpul pe acest pământ este limitat, așa că ar trebui să ne gândim de două ori atunci când acceptăm să facem un proiect sau o activitate care nu ne face fericiți sau care nu ne aduce un beneficiu real.
E drept că atunci când vine vorba despre job-ul nostru nu putem alege ce proiecte să facem, dar în ceea ce privește timpul nostru liber putem fi selectivi și putem să spunem nu anumitor favoruri inutile pentru alți oameni. Asta nu înseamnă că nu facem sacrificii pentru persoanele importante din jurul nostru, ci doar să încercăm să ne punem pe noi înșine pe primul loc, măcar din când în când.
Cartea cuprinde foarte multe citate bune, care îți dau încrederea necesară pentru a lua cele mai bune decizii.
O să amintesc aici unul dintre ele, acesta reprezentând esența esențialismului.
numai atunci când îți vei acorda permisiunea să încetezi să mai încerci să le faci pe toate, să încetezi să spui da tuturor, vei putea să-ți aduci cele mai înalte contrubuții la ceea ce merită cu adevărat.
Practic, putem pierde ocazii și momente ireversibile din simplul motiv că am fost prea ocupați cu alte treburi mărunte, care în final nu au dus nicăieri.
Puțin, dar bun este calea esențialistului, care preferă calitatea în defavoarea cantității.
Mi-a plăcut cartea, am citit-o foarte rapid, fiind captivată de ideile bune prezentate.
Au fost și părți care nu se pliază pe omul de rând, ci mai degrabă pe omul corporatist aflat în vârful ierarhiilor, dar am făcut abstracție de acele pasaje, eu neputând să spun nu unui șef la lucru doar pentru că mă simțeam stresată, de asta depinzând ziua de mâine.
Dar, per total, ideile au fost foarte bine prezentate și argumentate, mi s-a părut relevant exemplul cu dulapul și abundența de haine din el. Trebuie să ne oprim din când în când și să mai „sortăm din haine avute”, să eliminăm ceea ce nu purtăm deloc și să scoatem la lumină anumite ținute de mult uitate și îndrăgite, pentru că altfel pierdem ceea ce e esențial și ceea ce ne face fericiți și ajungem să fim sufocați de un munte de responsabilități la care nu vom face față și care în esență nu ne face fericiți.
Recomand cu mare căldură această lectură din care sunt multe idei de reținut și pe care putem să le aplicăm, pas cu pas, în propria viață.
Cartea a apărut la cei de la ACT și Politon în format tipărit, e-book, audiobook, cât și mp3, fiind perfectă de ascultat atunci când faci naveta spre lucru, te plimbi prin parc sau călătorești cu mașina.
4 gânduri despre “Nr. 11 din 2020 – Esențialismul. Disciplina de a urmări mai puțin, de Greg McKeown”