Ciobanul de azi

Anul de grație este o carte tip thriller speculativ scrisă de Kim Liggett.

Am început această carte fără să știu prea multe informații despre ea, având în minte doar părerea foarte promițătoare a Simonei Stoica, care a lăudat-o atât de mult, încât ar fi putut convinge pe orice cititor să o citească, inclusiv pe mine, care nu mă dau în vânt după romanele YA.

De ceva ani nu mai citesc romane destinate tinerilor, asta pentru că pur și simplu mi se pare că nu se pliază pe gustul meu, dar cu toate aceasta, se mai strecoară din când în când câte unul, lucru ce mă bucură.

Anul de grație ne prezintă o distopie tip Povestea slujitoarei, cu care se aseamănă foarte mult, cel puțin după părerea mea, având și influențe din Jocurile foamei.

Acțiunea este plasată într-un ținut fantazist, unde bărbații controlează totul și unde femeile nu au drept să ia nici o decizie, ele fiind doar mașini de făcut copii, de preferat băieți.

„Anul de grație” reprezintă 16 ani împliniți, atunci când toate fetele din ținut ce au împlinit această vârstă sunt expuse ca la licitație pentru a fi măritate de tații lor. Decizia de cine se mărită cu cine este luată în totalitate de bărbați, care se adună laolaltă pentru a aranja căsătoriile.

Pe chipurile fetele este pus un voal, care este ridicat de sortitul ales, urmând ca mai apoi să fie trimise într-un loc special amenajat dintr-o pădure din apropiere, unde vor supraviețui timp de un an de zile, încercând să își piardă magia, ceea ce într-un final le va face să fie soții mai docile.

Eroina romanului, din a cărei perspectivă ne este prezentată povestea, se numește Tierney James și este o adolescentă ce vrea mai mult de la viață decât să pozeze drept soția perfectă. Este crescută de tatăl său, medicul ținutului, să supraviețuiască în pădure, să se descurce singură, ceea ce o face să gândească pentru sine, fără să accepte rigorile societății atât de ușor.

Poate vă întrebați de ce nu se răscoale femile sau de ce nu fug din acel ținut. Ei bine, dacă o fată fuge, este pedespsită familia ei, mai exact surorile fetei sunt aruncate în exil, ceea ce în cele mai multe cazuri înseamnă moarte sigură.

Avem așasar parte de o lume tiranică, unde gândul liber, conștiința de sine nu există, unde chiar și visele se pedepsesc fizic, unde se poartă executăriile publice pentru a da o lecție celorlalți.

Tierney pleacă împreună cu alte 30 de fete în pădure, unde începe anul de grație și unde evenimente care de care mai ciudate vor avea loc.

Multe din fetele ce se duc nu se mai întorc, iar acum Tierney va trebui să treacă prin situații critice pentru a supraviețui și pentru a se întoarce la un bărbat pe care nu îl iubește, asta doar pentru că nu vrea ca familia ei să sufere.

Fetele care se aventurează în afara taberei sunt vânate de așa zișii braconieri, care sunt răsplătiți pentru pielea și sângele lor.

Avem parte o carte plină de acțiune și de personaje multiple care ne aduc o lectură misterioasă și tristă în același timp.

Nu ai cum să nu te enervezi atunci când citești ce grozăvii li se întâmplă fetelor doar pentru că sunt considerate responsabile pentru păcatul Evei. De aceea, nici nu știu dacă să zic că mi-a plăcut sau nu.

Într-un fel pot să zic că am găsit ideea cărții ca fiind puțin răsuflată, fiind deja folosită cu succes de către Margaret Atwood sau Suzanne Collins, dar lectura a mers foarte repede, ceea ce înseamnă că nu am avut probleme în a o parcurge.

Mi-a plăcut atitudinea eroinei, care a încercat să le deschidă ochii celorlate fete, dar care nu a reușit imposibilul, așa cum unii scriitori se aventurează să își contureze personajele. O singură persoană nu poate schimba mare lucru, dar pas cu pas, așa cum face și Tierney, unele persoane încep să se întrebe dacă ceea ce este pus înaintea lor de către societate este bine sau nu.

O felicit pe Kim Liggett pentru că ne-a adus o situație cât de cât realistă, în limita tematicii, și pentru că nu a mers pe ideea de happily ever after, așa cum basmele sau cărțile YA o fac.

Un alt aspect ce mi-a plăcut a fost faptul că povestea de iubire a cărții nu domină firul poveștii, asta pentru că acest lucru nu este cel mai important în lumea descrisă de Liggett, ci felul tiranic și josnic în care sunt tratate femeile.

Poate că unele scene au fost puțin forțate, dar asta e de așteptat într-un astfel de roman, având în vedere publicul target.

Recomand cartea adolescenților, fiind tipărită mai mult pe gustul lor, dar și celor care vor să vadă o părere în ceea ce privește sexismul, de care nu o să ne scăpăm pentru multă vreme, având în vedere cum merg lucrurile în lume.