Săptămâna ce tocmai a trecut a fost una foarte plină, cu puțin timp la dispoziție pentru citit, așa că lectura Cum să citești un romancier, de John Freeman a fost una potrivită pentru cele câteva minute de citit ce le aveam la dispoziție.
Cartea strânge laolaltă 55 dintre cele mai bune profiluri ale unora dintre cei mai buni romancieri ai timpurilor noastre. Fie că vorbim de Doris Lessing, Haruki Murakami, Salman Rushdie, Ian McEwan şi Mo Yan sau Don DeLillo, Norman Mailer, Toni Morrison, Marilynne Robinson, Philip Roth, John Updike sau David Foster Wallace, cartea ne prezintă câteva idei despre fiecare scriitor, începând cu o descriere sumară a operelor scriitorului, care este urmată de interviul luat de Freeman.
M-am așteptat ca în paginile acestei cărți să găsesc mult mai mult interviul brut luat de către Freeman, dar acest lucru este prezent în 2 sau 3 cazuri, lucru ce m-a cam dezamăgit.
Practic, avem parte doar de impresiile lui Freeman, care cu toate că sunt pertinente și bine argumentate, nu satisfac nevoia de a înțelege scriitorul în timpul lui liber.
Îmi doream să citesc mai mult replicile date de scriitori, cuvânt cu cuvânt decât să aflu o părere personală a unui ziarist.
Cartea constituie și un ghid pentru pentru diversitatea culturii literare, care cu siguranță adăugă câteva lecturi la neterminata listă cu lecturi de citit.
Am aflat câteva lucruri interesante despre unii dintre scriitorii mei preferați, cum ar fi Ian McEwan sau Joyce Carol Oates, dar am descoperit și mulți scriitori noi, care sunt de origini africane sau asiatice.
Cred că acest volum merita să fie separat în două părți, unul cu scriitorii foarte cunoscuți și unul cu cei mai micuți, putând astfel ca fiecare scriitor în parte să aibă mai mult spațiu, mai multe pagini în care să fie prezentat publicului larg.
Murakami a fost unul dintre scriitorii foarte bine prezentați, de la care mi-am notat următorul citat:
E ca și cum ai intra într-o cameră întunecată. Intru în cameră, deschis ușa și e întuneric, întuneric complet. Dar văd ceva, ating ceva și apoi mă întorc în lumea aceasta, de partea aceasta, și scriu despre acel ceva.
Mie mi-a plăcut lectura, a mers lin și repede, dar vroiam ceva mai mult. Se aseamănă în mare parte cu antologia citită anul trecut de mine, Viața secretă a marilor scriitori, acolo punându-se accent doar pe cei mai importanți scriitori din toate timpurile și detaliile picante din viața lor.
Cred că se putea obține o carte cu mult mai bună dacă se înjumătățeau cei intervievați și se extindeau numărul de pagini acordat pentru fiecare, în felul acesta se obținea ceva cu mai multă subsanță, mai memorabil.
Ciobanul de azi 