Ciobanul de azi

Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre scriitoarele mele favorite, cărțile ei tot timpul mă binedispun, personajele au tot timpul atât o latură comică cât și una realistă, iar evenimentele prezentate au o rezoluție moralizatoare.

Weekend-ul acest am citit Răzbunarea sluților, una dintre ultimele romane scrise de scriitoare, care a fost terminată, așa cum chiar ea însăși ne spune la sfârșitul cărții, în data de 16 mai 2001, ceea ce dă veridicitate faptelor prezentate.

Răzbunarea sluților este un roman despre oamenii din jurul nostru, cu defectele, pasiunile și setea lor de dreptate și răzbunare.

Aspectul fizic este unul dintre lait motivurile cărții, oamenii secolului XXI fiind induși în eroare de acest aspect.

Personajele cărții se împart în două categorii: frumoșii și sluții, dar aceste două grupe ne prezintă o realitate mult mai profundă și mai dureroasă decât se poate percepe la început.

Viața își urmează propriul curs și în anumite cazuri, din păcate, oamenii nu pot să își facă dreptate decât pe propriile căi, așa că își vor căuta liniștea sufletească într-o răzbunare provocată de durere.

Despre asta ar fi vorba, în mare, în Răzbunarea sluților, un roman în care sluții încearcă să își facă singuri dreptate, pe când frumoșii sunt răi, în căutare de avantaje materiale.

Cartea ne transpune într-un București aflat la început de nou mileniu, atunci când tinerii au vise mărețe și nu se uită peste ce sau cine trebuie să calce pentru a le îndeplinii.

Romanul debutează cu un cuplu mai neconvențional, Clotilda, o femeie de afaceri bogată, trecută de 60 de ani și Patrick, un tânăr seducător de 25 de ani. În ciuda diferenței de vârstă sunt căsătoriți de ceva ani, relația lor bazându-se pe un schimb în esență efemer, bani și viață lipsită de griji.

Un alt plan o prezintă pe Luiza Miclea, o prietenă de-a Clotildei, care a avut o viață tare grea: cu ceva ani în urmă fiica însărcinată și ginerele mor într-un accident teribil și acum cinci ani a murit și nepoata sa, singura familia ce a mai avut-o în viață. Nepota, pe numele de Monica, a fost o actriță foarte talentată, care s-a sinucis în împrejurări necunoscute.

Luiza nu vrea să creadă că Monica ar fi recurs la un astfel de gest dacă nu ar fi fost implicată o altă terță și vrea cu orice preț răzbunare. Este ajutată de Emil, un mare fan al Monicăi, care vrea și el dreptate cu orice preț.

În acest univers creat de Rodica îi mai avem pe:

Diana Tamaș, femeia fatală a cărții, care este o stea a teatrului Bucureștean și care obține tot ce vrea fără nici o prejudecată.

Cireșica Tamaș este sora și opusul ei, aceasta fiind tot timpul în umbra succesului și frumuseții Dianei.

Dragoș Mateiescu este iubitul și colegul Dianei, un personaj credibil, care este manipulat după bunul plac de Diana.

Fulguleț este mama lui Patrick și o femeie care vrea totul pentru fiul ei. Ioana Vlase este nepoata acesteia, fiind fata ștearsă, fără feminitate și identitate. Ajunge să fiu ajutor în casa Clotildei, dar ușor, ușor, își schimbă aramă și se dovedește a fi o persoană fără scrupule ce vrea cu orice preț să se îmbogățească.

După cum se vede, romanul abundă în personaje și intrigi ce se vor îmbârliga într-un stil caracteristic Rodicăi Ojog-Brașoveanu, din care mai lipsea doar Minerva Tutovan.

Personajele sunt foarte bine construite, intriga se dezvoltă în tablouri surprinzătoare, iar deznodământul este shakesperean.

Nu vreau să vă dezvălui prea mult, dar cartea are de toate, de la secrete tulburătoare ce ies la iveală când și cum nu te aștepți, la tipologii ce se regăsesc în persoanele de lângă noi, astfel că lectura promite o adevărată lecție despre natura umană.

Mi-a plăcut tare mult cartea, nesperat de mult! A curs repede, tot timpul stând cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă în continuare și cum o să se rezolve treburile.

Lectura de 400 de pagini a avut umor, suspans și dramatism în cantități perfect moderate ce au rezultat într-o carte ce se anunță a fi una dintre cărțile preferate ale anului. O recomand cu mult drag!