Ciobanul de azi

Rețeaua șoaptelor este un roman scris de Chandler Baker ai cărui subiect se învârte în jurul mișcării #MeToo.

Cartea urmărește viața a patru femei, Ardie, Sloane, Grace și Rosalita care se confruntă, ca multe alte femei, cu faptul că trăiesc într-o lume dominată de bărbați, unde nu sunt apreciate la adevărata lor valoare și unde contează doar aspectul lor fizic.

Ardie, Sloane și Grace lucrează de ani buni la o companie de mare rang din Dallas ca avocate, iar atunci când CEO-ul companiei moarte subit, Ames, șeful lor, îi ia locul. Nimic neobișnuit până acum, doar că acest Ames este un personaj tipic misogin, care își domină colegele prin simplul fapt că este bărbat.

Rosalita lucrează și ea la această companie, doar că ea ocupă poziția de menajeră, ce trebuie să își crească singură copilul de opt ani. Și ea se confruntă cu anumite probleme la companie, probleme ce își au baza în jurul lui Ames.

Cartea ne expune un episod crud din viața femeilor, unde acestea se confruntă cu hărțuire sexuală, inegalitate de șanse, rasism sau misoginism, dar unde femeile încearcă, cu cortina trasă, să se ajute una pe cealaltă, chiar dacă doar prin intermediul șoaptelor.

Este un roman foarte apreciat pentru că se scufundă în mrejele mișcării MeToo, mișcare ce dorește egalitatea și dreptatea între sexe. Mari celebrități precum Oprah sau Reese Witherspoon au lăudat această lectură pentru sinceritatea și actualitatea evenimentelor prezentate.

Am avut așteptări mari de la lectură, care nu m-a dezamăgit, dar pot să spun că mă așteptam să fie construită mai mult ca un thriller, decât ca o mărturie vie a unor atrocități ce încă se întâmplă.

Poate că titulatura de thriller a fost puțin forțată, dar în rest pot să spun că am lecturat cartea foarte rapid, tot timpul gândindu-mă la toate femeile care trebuie să muncească de două ori mai mult pentru anumite oportunități ce vin mult mai ușor pentru bărbați, lucru ce nu e drept, lucru ce ar trebui schimbat.

Din păcate multe femei nu au curajul să se apere, să își spună punctul de vedere, să acuze bărbații care fac lucruri ce nu ar trebui permise, iar multe care vor să o facă se folosesc de șoapte, de murmure ceea ce de multe ori nu duc la schimbări majore.

Finalul cărții mi s-a părut puțin grăbit, se putea pune accentul puțin mai mult pe rezoluția aleasă.

Nu am putut să nu mă gândesc, încă de la primele pagini ale cărții, cât de mult se aseamănă cu filmul Bombshell, pe care l-am vizionat în urmă cu vreo două săptămâni. Recomand filmul, care la fel ca Rațeaua șoaptelor ne spune povestea unor femei ce sunt supuse unor comportamente lamentabile din partea unor bărbați sus-puși ce controlează dacă femeile au o slujbă sau nu.

De la începutul mișcării MeToo și până acum s-au făcut ceva rezultate, care deși sunt pași mici, sunt pași înainte și sper ca pe viitor să eradicăm supremația sexului masculin și să alegem dreptatea și corectitudinea.

Recomand cartea, este o lectură vie și actuală, care ne deschide și mai mult ochii la nedreptatea ce încă persistă, și ne face să vrem să acționăm, să punem umărul la această luptă care va mai dura ceva timp, dar care pare că încet, încet, se duce spre un rezultat satisfăcător.