Întotdeauna mi-au plăcut nuvelele pentru că sunt mult mai practice decât un roman. De multe ori nu am 2 ore la dispoziție să investesc într-un roman (2 ore însemnând numai jumătate sau un sfert dintr-un roman), așa că prefer ceva mai ușor, care are aceeași valoare în ceea ce privește scriitura, dar care poate fi citit în jumătate de oră.
Mie îmi place să mă investesc întru totul într-o poveste, de aceea nu prea îmi place să încep un roman de 400 de pagini când știu că am doar 30 de minute la dispoziție pentru lectură, așa că prefer să citesc câteva poezii sau o nuvelă scurtă.
În ultimii ani am citit destul de multe cărți de proză scurtă și pot să spun că îndrăgesc acest gen la fel de mult ca proza lungă, ba chiar și mai mult de multe ori.
Am și observat că de multe ori nu este nevoie de 400 de pagini pentru a spune o poveste, ci doar de 70-80, care sunt mai comprimate, nelăsând loc pentru detalii inutile.
Proza scurtă românescă a început să ia amploare, fiind un gen preferat de mulți scriitori autohtoni, iar eu am început să îl gust tot mai mult, având tot mereu parte de lecturi bune, cu personaje bine structurate și o atmosferă bine gândită.
Așa că m-am gândit să fac un mic top al cărților de proză scurtă românească citite în ultima perioadă și să vă îndemn să citiți autori români pentru că avem multe talente ce merită descoperite.
6. Felii de lămâie – Anca Vieru
Pe Anca Vieru am descoperit-o întâmplător, în urma unei ieșiri la biblioteca județeană și pot să spun că a fost o întâlnire de bun augur, povestirile ei despre românii comtemporani având multă emoție și greutate în literatura românească.
Ce m-a atras la Felii de lămâie? Stilul scriitoarei, care este unul accesibil, dar versatil, și poveștile prezentate, care au în centrul lor mentalitatea românescă.
Toate povestirile mi-au plăcut, unele mai mult ca altele, și am rămas foarte plăcut surprinsă atunci când am citit o povestire care o are în prim plan pe Agatha Christie, una dintre scriitoarele mele preferate din toate timpurile.
Câteva impresii găsiți aici.
5. Gastro Noir – povestiri reunite de Bogdan Hrib
Nu pot să nu includ și acest volum noir, cu povestiri polițiste, volum ce mi-a plăcut tare mult și pe care l-am citit cu mare poftă.
Ideea volumul este una mai mult decât ingenioasă: povești crime thriller, îmbibate cu mystery, totul desfășurându-se în jurul unui fel de mâncare specific unui anumit timp al zilei.
Toate povestirile mi-au plăcut, fiecare având un element memorabil. Majoritatea au fost plasate în Bucureștiul cotidian, cu unele excepții, cum ar fi Oradea sau chiar o curte a unui rege din anii triumfători ai unui Vodă.
Impresii găsiți aici.
4. Despre tristețea femeilor frumoase – Andrei Ruse
Aceasta a fost prima carte de la Andrei Ruse și prima de la editura Hyperliteratura, carte ce m-a vrăjit imediat, făcându-mă să o devorez într-o singură zi. Este o carte dedicată femeilor, închipuite în diferite stări și emoții.
Naturalețea cu care curgeau cuvintele pa pagină, franchețea și sensibilitatea cu care erau învăluite poveștile celor 10 femei au făcut lecturarea acestei cărți să fie o plăcere.
Poveștile par a fi reale, și poate unele chiar au fost inspirate de întâmplări reale, dar care la un moment dat sunt amestecate cu fantasticul, dându-le o tentă mirifică și poate chiar supranaturală.
Mai multe impresii găsiți aici.
3. Bărbații sunt niște proști – Rodica Ojog-Brașoveanu
Nu cred că pot face un top de orice fel fără să o am pe Rodica Ojog-Brașoveanu prezentă. Seria Melania Lupu este bineînțeles cea mai cunoscută parte a operei ei, dar anul acesta eu am citit și proză scută de la ea, care pot să spun că mi-a plăcut tare mult și pe care o recomand cu mare drag.
Nu lipsesc doza de mister specifică marei doamne a literaturii românești sau umorul ce abundă în toate cele 17 povestiri prezente în carte.
Romanul se bucură de un ritm alert, ce ne aduce în prim plan personaje obișnuite, deseori având parte de un final neașteptat.
Mai multe detalii despre carte găsiți aici.
2. Povestea funcționarului care a devenit cuier – Dana Nichițelea
Aceasta este cea mai recentă carte de proză scurtă citită și motivul pentru care am decis să scriu acest articol. Mi-am dat seamă că avem mulți români talentați ce merită citiți, ai căror opere merită scoase la lumină.
Poveștile întruchipează oameni reali, de zi cu zi, ce trec prin situații cotidiene, dar care prin măiestria Danei reușesc să ne transmită multă emoție, iubire, trădare, furie sau milă.
Fiecare povestire are ceva aparte, ceva ce te face să te oprești din lectură pentru câteva minute pentru a rumega puțin la rândurile citite, pentru a le asimila ca proprii experinețe sau întâmplări auzite la prieteni sau la televizor.
Impresiile despre care pot fi citite aici.
1. Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany
Iubesc această carte, lecturarea ei fiind o adevărată plăcere!
Mi-au plăcut toate povestirile cu iz supranatural, iar talentul de povestitor al lui Soviany rămâne unul de fală în literatura românească.
Casa din Strada Sirenelor spune povestea unui misterios profesor Faustin care invită în seara de Sfântul Andrei (seară cu multe superstiții) la o cină îmbelșugată 12 persoane, cunoștințe de-ale lui, fiecare mai diferit ca altul. Unul e scriitor, altul e fostă de damă de companie, fost boxer, toți având zodii diferite și păreri diferite.
Pe cum înaintează firul narativ, cei 12 invitați vor depăna amintiri despre câte un eveniment inexplicabil din trecutul lor, astfel că noaptea devine o ședință de esoterism și o lectură tulburătoare și neașteptată.
Mai multe despre carte puteți citi aici.
Sper că ați găsit ceva ce vă atrage cu ochiul, eu pe toate le recomand cu mare drag!
Ciobanul de azi 