Caractere atipice: niște povestiri este un volum de mici nuvele scrise de nimeni altul decât Tom Hanks, mult iubitul star hollywoodian.
Am fost tare entuziasmată să citesc acest volum de debut al lui Tom Hanks din mai multe motive:
- în primul rând, este scris de Tom Hanks, un actor foarte bun pe care l-am îndrăgit în multe capodopere ale cinematografiei universale;
- în al doilea rând, am vrut să văd dacă talentul lui de scriitor se ridică la statulul lui ridicat de actor;
- în al treilea rând, un lait motiv al cărții îl reprezintă mașina de scris, ceea ce promite povestiri cu și despre scris.
Ei bine, cartea nu a dezamăgit, dar nici nu mi s-a imprimat în topul favoritelor cum a făcut-o, de exemplu, Wilson din Cast Away.
Cred că ar trebui să încep prin a spune că acesta este un volum de debut, deci nu reprezintă tot potențialul său de scriitor. Eu îl văd ca pe un prim pas într-o carieră ce poate înflori prin muncă și imaginație. Rămâne de văzut dacă va vrea să continue să publice și alte opere, eu cu siguranță îl susțin. 😉
Cartea cuprinde 17 povestiri care vorbesc despre viața americană, cu bune și cu rele. Avem parte și de elemente autobiografice, dar și de plăsmuiri ingenioase ale realității.
Esența cărții o reprezintă viața simplă, care ne este prezentată prin situații banale, uzuale, care nu iasă foarte mult în evidență, dar care ascund suferințe sau frământări profunde.
Printre temele abordate de Hanks se numără imigrația, războiul, divorțul părinților sau copilăria, toate îmbinate sub semnul incertitudinii cotidiene.
Mașina de scris joacă un rol crucial în viața lui Tom Hanks, actorul fiind un colecționar înrăit, urmând ca acest aspect să se imprime, cu succes, și în opera sa ficțională. Actorul plasează strategit câte o mașină de scris în fiecare povestire, ca și cum destinul personajelor este mânuit de acest obiect. Mie mi-a plăcut acest detaliu, care a fost întărit de fotografia unei mașini de scris la începutul fiecărui capitol. Și eu iubesc mașinile de scris și sper ca pe viitor să pot să și dețin una.
În ciuda titlului ce vrea să semnaleze cititorului că volumul cuprinde povestiri cu oameni nu tocmai conformiști, mie mi s-au părut puțin tipice, cu caracteristici des întâlnite și folosite. Unele personaje aveau o lacună ce nu putea fi trecută cu vederea și anume originalitatea.
Unele povestiri sunt mult prea uscate și cititorului îi e greu să stea implicat în poveste. Este la fel ca și cu un film fără substanță. Dacă nu poți să ți spectatorul interesat, atunci îl vei pierde.
Unele povestiri au o atingere hollywoodiană și nu m-ar mira dacă s-ar face adaptări cinematografice după ele, asta bineînțeles, cu Tom Hanks în rolul principal. 😉😎
Nu pot să zic că lecturarea cărții m-a plictisit, dar nici nu a fost ceva wow. Mai mereu verificam cât mai am din poveste, văzând că personajele nu îmi spun nimic important sau de interes. Totuși, au fost și câteva povestiri ce mi-au plăcut tare mult, care nu voiam să se termine și care m-au captat prin simplitate și prin ingeniozitate. Una dintre acestea este de fapt o colecție de 4 povestiri care cuprind reportajele unui ziarist despre diferite teme, atât din trecut, cât și din prezent.
Per total, recomand cartea celor ce vor o lectură ușoară, care vor întâmplări tipice americane sau care sunt interesați să vadă cum scrie un star de la Hollywood în timpul său liber.
Ciobanul de azi 