Nr. 53 din 2020 – Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țibuleac

Vara în care mama a avut ochii verzi reprezintă volumul de debut al scriitoarei basarabence Tatiana Țibuleac.

În ultimii ani am tot văzut această carte atât în librării, cât și în topul cititorilor, fiind un fenomen literar de succes. Am devorat cartea într-o singură ședere și pot să spun că o voi recomanda mult timp de acum încolo.

Cartea de 150 de pagini este un roman-confesiune, în care cititorul este asaltat emoțional de destăinuirile unui tânăr care își urăște mama.

Avem parte de povestea unei familii din Londra, cu rădăcini poloneze. Un tată abuziv și bețiv, care și-a părăsit familia pentru o tinerică, o mamă ce a pierdut lupta cu kilogramele și cu viața, o bunică tradițională și doi copii, Aleksy, un adolescent schizofrenic și Mika, o fetiță idolatrizată de frate și mamă după moartea ei timpurie.

Aleksy își urăște mama de moarte, cu toată ființa lui și din toate puterile. Tot timpul îi aduce injurii, o blesteamă și încearcă să îi facă zile fripte într-un mod aiduu. Dar atunci când află că mama lui are cancer, lucrurile se schimbă.

Cei doi petrec o ultimă vară într-un mic sat din Franța, unde cititorul este martorul unei transformări radicale din partea ambelor personaje.

Tatiana Țibuleac nu a fost gentilă, ci dură cu personajele ei. Cuvintele, frazele și destăinuirile sunt reale, ele reprezintă sinceritatea cotidiană care doare.

Contrar acestor aspecte, eu am găsit iubire și speranță printre rândurile impregnate de lacrimi și disperare.

Vă las mai jos câteva citate, pe care eu le consider a fi îmbibate în esența cărții dureroasă, surprinzătoare și poetică.

Ochii mamei plâgeau înăuntru.

Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare.

Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte.

Ochii mamei erau poveștile mele nespuse.

Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci.

Ochii mamei erau cicatrice pe fața verii.

Ochii mamei mele urâte erau resturile unei mame străine foarte frumoase.

Lecturarea cărții a decurs lin, dar m-a tulburat profund. Începutul nu a fost chiar pe placul meu, nu puteam să îl sufăr e Alesky, care vorbea vulgar și inuman la adresa mamei sale. Dar, continuând cu lectura, am descoperit un alt strat al poveștii. Unul crud, emoționant și poetic.

Cartea e mai mult ca o radiografie a unei relații mamă-fiu care dostește de ani de zile într-un vilcan de emoții și care odată cu cancerul mamei, este gata să erupă și să purifice.

Cartea este agresivă și plină de cinism, ceea ce o face realistică și marcantă. Te face să reflectezi asupra propriilor sentimente și să te gândești la propia mamă și la relația pe care o ai cu ea.

Nu e de mirare că această carte a atins atât de multe inimi și că s-a dovedit a fi o lectură de introspecție emoțională. Cartea a fost publicată pentru prima dată în 2016 și s-a bucurat instantaneu de un succes triumfător. A fost aclamată atât în spațiul românesc, cât și în cel francez, unde scriitoarea locuiește de ceva ani.

Am descoperit pe internet și un trailer la un spectacol vizual ce a fost inspirat de cartea Tatianei Țibuleac, pe care vi-l las mai jos.

La rândul meu, eu nu pot decât să vă recomand această carte, care vă va oferi o lectură dulce-amară despre ură și dragoste, cât și despre viață și moarte.


Un gând despre “Nr. 53 din 2020 – Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țibuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s