Nr. 60 din 2020 – Învățare, de Tara Westover

Învățare este un volum de memorii scris de Tara Westover.

Cartea se bucură de mult succes atât de partea cititorilor, cât și a criticilor, câștigând numeroase premii și aclamații.

Cred că ceea ce a dus la succesul acestui jurnal de memorii este autenticitatea lui, cât și elementul de șoc pe care îl poartă. Este incredibil cum astfel de scenarii încă au loc în lumea de astăzi, unde educația este disponibilă aproape tuturor copiilor.

Tara își povestelte drumul pe care l-a parcurs pentru a avea un viitor, pentru a avea o alegere, nu doar cea impusă de familie, adică de a munci cu ziua și de a face copii.

Familia Tarei și-a dedicat toate resursele pentru a se pregăti pentru Zilele de pe Urmă, construind un buncăr plin cu mâncare și ascunzând benzină în pământ.

Un tată radicalist, o mamă fără un cuvânt de spus și șapte copii care bâjbâiau pe lângă casă încercând să nu își supere tatăl mânios. La asta se rezumă copilăria Tarei, care oficial nu exista, neavând nici măcar certificat de naștere. Ceea ce m-a frapat pe mine cel mai mult a fost faptul că nimeni nu știa cu siguranță ziua ei de naștere, așa că fata și-a ales o zi oarecare pentru a fi trecută într-un certificat eliberat la nouă ani de la naștere.

Tatăl Tarei credea în puterea educației, dar nu cea oferită de școli și de guverne. Vroia ca copiii lui să fie deștepți, dar să nu fie școliți de ceea ce numea el diavoli, adică școlile de stat.

Prima data când Tara a pus piciorul într-o sală de curs a fost la admiterea pentru BYU la vârsta de 17 ani. Era confuză și nu înțelegea mare lucru, dar știa că vrea o schimbare, că vrea să fie educată pentru a-și lua singură deciziile.

Relația ei cu frații și părinții a fost una amicabilă aș spune, se vedea că se iubesc între ei, doar că acest lucru era umbrit de anumite crezuri extreme ale tatălui pe care ulterior le-a insuflat și odraslelor.

Dacă partea cu școala parcă a-i putea să o înțelegi, cu toate că nu sunt de acord cu ea, lucrul peste care eu nu am putut trece lecturând cartea a fost refuzul de a se apropia de spitale, medici sau orice fel de medicamente.

Copiii erau născuți acasă, alături de moașă, iar orice fel de boală sau durere ar avea era tratată cu ajutorul medicamentelor preparate din plante de către mama Tarei.

Familia Tarei a fost implicată într-un accident de mașină, ceea ce a dus la o contuzie de cap a mamei, dar care deși o oprea pe aceasta din a face orice, a fost tratată cu statul în pat și diferite leacuri pe bază de ceaiuri.

Este incredibil cum orice antinevralgic era văzut ca otravă pentru corpul omenesc și mai bine se strângea din dinți și se aștepta ca durerea să treacă de la sine decât să se ia o singură pastilă.

Mama Tarei era moașă renumită prin împrejurimi și în ultimii ani a ajuns să producă medicamente renumite ce le aduce un venit consistent și astăzi.

Unul dintre frații Tarei a constituit un motiv decisiv pentru care a decis să plece de acasă, acesta înjosind-o în cele mai umilitoare moduri de fiecare dată când acesta avea o criză mentală.

Faptul că a plecat de acasă a dat dovadă de multă tărie de caracter din partea Tarei, asta pentru că familia ei nu a văzut această schimbare cu ochi buni, ba chiar tratând-o cu dispreț.

Prețul plătit pentru o educație a fost mare, dar toată munca depusă a dat roade, Tara ajungând să obțină o bursă foarte importantă pentru a studia istoria.

Cartea reprezintă o mărturie vie că familia este nucleul unei persoane, care te poate încuraja sau descuraja în a devenii cea mai bună versiune a ta. Brutalitatea unei copilării nu a descurajat-o pe Tara, care a ținut strâns cu dinții de un viitor liber, dar din care lipsește familia.

Lectura ne învață despre sacrifiu și despre cât de mult trebuie să muncim pentru a schimba anumite însușiri ce ne-au fost impregnate de mici copii.

Un alt element ce m-a uimit, cu toate că toate întâmplările relatate sunt aproape de necrezut, a fost felul în care Tara se raporta la familia ei. Nu i-a urât niciodată, nici măcar atunci când fratele ei o băga cu capul în toaletă, iar părinții nu interveneau cu nimic.

Nu am simțit deloc vreo urmă de ură sau ranchiună în vorbele ei, acest lucru dând dovadă de multă putere, ceea ce o face și mai impresionantă.

Puterea de a ierta este foarte importantă în procesul de vindecare, ajutând la a trece mai departe și de a găsi un nou drum, unul perfect construit pentru fiecare în parte.

Mă așteptam că găsesc mai multe reflecții la final, mai multe concluzii despre cum a reușit să treacă peste cuvântul tatălui sau cum de nu a luptat mai mult cu fratele său. Dar, cu toate acestea, cartea eclipsează și reprezintă o autobiografie tristă, crudă și inspirațională.

S-au spus foarte multe despre această carte și toate pe merit, volumul reprezentând o lectură desăvârșită.

Vă las mai jos câteva citate și vă invit să descoperiți cartea cu proprii ochi.

Locul acela are o putere asupra mea pe care s-ar putea să nu o înfrâng niciodată.

Când privesc în urmă, îmi dau seama că aceasta a fost educaţia mea, cea care a contat: orele petrecute la un birou care nu era al meu, în care mă chinuiam să-mi însuşesc frânturi de viaţă mormonă, imitând un frate care mă părăsise. Dobândeam astfel o aptitudine esenţială: răbdarea de a citi lucruri pe care nu le înţelegeam încă.

Să recunoști nesiguranța înseamnă să recunoști slăbiciunea, neputința și să crezi în tine în ciuda amândurora. Este o nestatornicie, dar în nestatornicia asta se ascunde o putere: hotărârea de a trăi în mintea ta, nu într-a altuia.

Am găsit pe YouTube câteva interviuri tare bune cu Tara referioare la carte, printre care se numără cel cu Oprah sau Bill Gates.

Recomand cartea cu mare drag, este o lectură fundamentală aș spune, un volum apreciat și recomandat de milioane de persoane și o lecție din care fiecare avem de învățat.

Dacă ar fi să păstrez ceva din această carte ar fi faptul că lucrurile importante din viața noastră cer mult sacrificiu, fie că vorbim de timpul alocat sau relația cu cei dragi, dar care ne ajută că fim mai buni și să ne jucăm rolul pe acest Pământ cu mai o bună eficacitate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s