Ciobanul de azi

Înțelepciunea nesiguranței este un ghid practic despre cum să trăim mai bine, să fim mai conectați în timpul prezent, scris de Alan Watts, unul dintre cei mai originali și insoliți filozofi ai secolului XX.

Prin intermediul învățăturilor sale ce se centrează în jurul buddhismului, Watts încearcă să îi învețe pe oameni să își valorifice mai bine potențialul uman, să îi readucă pe o cale mai liniștită și mai zen.

Înțelepciunea nesiguranței este considerată de Deepak Chopra o călăuză a vieții, de care acesta nu s-a despărțit vreme de treizeci de ani.

Această mărturie ce ridică în slăvi lectura de 160 de pagini face ca cititorul să fie imediat atras în mrejele spiritualității lui Watts.

Watts folosește un limbaj accesibil, susțindu-și ideile prin exemple cotidiene, la care se pot raporta orice tip de oameni, din orice colț al lumii.

Ei și pentru a putea să vă faceți o idee cât mai clară despre această carte ce merită citită și răscitită, am extras câteva citate care conțin bucăți din înțelepciunea lui Watts.

Timpul este un principal element al acestei cărți, mai exact cum ne raportăm noi la acesta.

Puterea amintirilor și a așteptărilor este atât de mare, încât pentru majoritatea oamenilor trecutul și viitorul nu sunt doar la fel de reale ca și prezentul, ci mult mai reale decât acesta. Prezentul nu poate fi trăit cu bucurie dacă trecutul nu a fost „curățat” și viitorul nu strălucește de promisuni.

Omul este învățat să privească mereu spre viitor, raportându-se la trecut, dar uită să își trăiască prezentul. Este atât de preocupat de viitor, încât prezentul este umplut de îngrijorări și sentimente de anxietate.

Fugim toată viața după anumite țeluri pe care niciodată nu le vom putea avea, astfel irosindu-ne cel mai frumos dar, ziua de azi.

Dorința umană tinde să fie insațiabilă. Suntem atât de ahtiați după plăcere, încât pare că niciodată nu putem avea destulă. Ne stimulăm organele senzoriale până când devin insensibile, astfel încât, pentru ca plăcerea să poată continua, stimulii trebuie să fie din ce în ce mai puternici. Ca metodă de autoapărare, corpul se îmbolnăvește de la această suprasolicitare, dar creierul vrea să continue. El este în căutarea fericii și întrucât creierul este mai preocupat de viitor decât de prezent, definește fericirea ca fiind garanția unui viitor indefinit plin de plăceri. Însă creierul știe că nu are la dispoziție un viitor indefinit de lung și drept urmare, pentru a putea fi fericit trebuie să îngrămădească toate plăcerile Paradisului și eternității în doar câțiva ani.

Trebuie să învățăm să trăim fiecare clipă în parte, să ne bucurăm de tot ceea ce viața ne pune în cale, căci timpul zboară fără să ne dăm noi seama.

Dintr-un punct de vedere, fiecare moment este atât de scurt și de trecător, încât nu ne putem gândi la el înainte să fi trecut. Din alt punct de vedere, acest moment este mereu aici, întrucât nu putem cunoaște un alt moment decât cel prezent. El întotdeauna moare, întotdeauna devine trecut mai repede decât imaginația noastră poate concepe. Dar în același timp se naște mereu, este mereu nou, apărând la fel de rapid din totalul necunoscut pe care-l numit viitor. 

Watts încearcă să ne aducă cu mintea și sufletul în prezent, unde nimic nu este mai valoros, amintirea fiind ceva static, care nu redă nici jumătate din valoarea acestuia.

Amintirile sunt abstracte, reprezentând o cunoaștere despre lucruri și nu a lucrurilor. Amintirea nu captează niciodată esența, intensitatea prezentă, realitatea concretă a unei experiențe. Reprezintă mai degrabă cadavrul unei experințe din care s-a scurs toată viața. Ceea ce știm din amintiri, știm la mâna a doua. Amintirile sunt moarte întrucât sunt fixe.

Watts aduce în prim plan un subiect ce pe mulți îi înfricoșează, moartea. El spune că dacă avem așteptări, moartea ni se pare ca fiind sfârșitul, dar dacă trăim în prezent, moartea reprezintă doar o nouă fază în evoluția noastră.

Atunci când fiecare clipă devine o așteptare, viața este lipsită de împlinire și moartea este temută întrucât așteptarea trebuie să se încheie odată cu ea. Cât timp există viață există speranță și dacă cineva trăiește din speranță, moartea reprezintă într-adevăr sfârșitul.

Trebuie să ne oprim din când în când și să reflectăm la ceea ce suntem pentru a putea deveni cele mai bune versiuni ale noastre în acest timp limitat ce îl avem pe acest Pământ.

Trebuie să repetăm: memoria, gândirea, limbajul și logica sunt ingredientele esențiale ale vieții umane. Ele reprezintă jumătate din sănătatea mentală. Doar că o persoană sau o societate care este doar pe jumătate sănătoasă mental este de fapt nebună. A privi viața fără cuvinte nu înseamnă pierderea capacității de a forma cuvinte – a gândi, a rememora și a planifica. A fi tăcut nu înseamnă a-ți pierde limba. Dimpotrivă, doar prin tăcere putem descoperi ceva nou despre care să putem vorbi. Cineva care vorbește neîncetat, fără a se opri pentru a asculta și a înțelege, ar ajunge să se repete până la exasperare.

Mi-a plăcut tare mult această carte, am citit-o dintr-o ședere, fiind captivată de ideile lui Watts care, dacă toată lumea le-ar pune în aplicare, ar învălui lumea într-o mare de fericire și împlinire.

Cartea a apărut anul acesta la Editura Herald, în colecția Seria de autor: Alan Watts, unde mai puteți descoperi și alte titluri fundamentale ale acestui autor.

Eu vă recomand cu brațele deschise acest volum introspectiv, care vă poate ajuta enorm în renunțarea la țeluri inutile și în a vă centraliza energia către prezent.

O să închei cu un citat emblemativ din Înțelepciunea nesiguranței, la care vă invit să meditați.

Nimic nu este mai creativ decât moartea, de vreme ce ea conține secretul vieții.