Emoția și delicatețea unui conte aristocrat în „Un gentleman la Moscova” de Amor Towles

Un gentleman la Moscova este un roman sensibil despre eleganța izolării scris de Amor Towles.

Ceea ce m-a atras la carte, pe lângă numeroasele păreri bune citite pe bloguri sau bookstagram, a fost povestea simplă, dar emoționantă a contelui Alexander Ilyich Rostov, care în anul 1922 a fost condamnat pe viață la arest la domiciliu.

Rusia în acei ani era foarte restricționantă cu cetățenii ei, astfel că oricine avea alte crezuri despre țară sau conducătorii ei erau pedepsiți. Cum era de viță nobilă, contele Rostov nu a putut fi executat pe loc, așa că i s-a impus arest la domiciu.

Ei și cum acesta era o persoană aristocratică, fără o moșie proprie încă, acesta trăia foarte mult în hoteluri, așa că celebrul hotel Metropol din Moscova îi devine domiciliu permanent, iar mai apoi și loc de muncă.

Cartea urmărește firul vieții în arest al contelui, care acceptă pedeapsa cu multă demnitate, ca o personaă care se respectă. Îi putem urmări tabieturile care nu schimbă, mesele îmbelșugate sau relațiile cu diferiți prieteni sau cunoștințe.

Niciodată n-o să se mai plimbe pe Nevski Prospekt, oricum o să se numească el, fără să aibă un insuportabil sentiment al pierderii. Și exact așa și trebuie. Exact sentimentul acela al pierderii trebuie să-l anticipăm, pentru el trebuie să ne pregătim și pe el trebuie să-l prețuim până în ultima zi, căci, în definitiv, numai inima frântă reneagă tot ce e efemer în iubire.

Cu toate că pierde conexiunea cu lumea de afară, își păstrează rigorile și conștiința curată.

Pe parcursul a celor mai bine de 30 de ani de arest la domiciliu, Rusia se schimbă, trece prin diferite tulburări și ani cruzi ce asupresc poporul, însă contele este închis în această bulă ermetică, o lume veche, în care persoanele de rang înalt aveau o delicatețe în ceea ce privește felul de trăi.

Viața contelui se sfârșește în 1922, dar manierele și amintirile rămân, astfel că acesta trebuie să învețe să trăiască departe de lumea de afară.

Mi-a plăcut tare mult cartea, care subliniază firea unui om sensibil, curajos, dar care este pus la pământ de un regim asupritor. Nu se răzvrătește, nu se opune deciziei, nu fuge sau devine insuportabil, ci își păstrează finețea, umorul, lecțiile de bună purtate și arta conversației.

Ciudat! se gândea el, gata să renunțe la apartament. Încă de mici trebuie să învățăm să ne luăm rămas-bun de la familie și de la prieteni. Ne conducem la gară părinții și frații. Ne vizităm verișorii, mergem la școli, ne înrolăm în regimente. Ne căsătorim, ne ducem în străinătate. Una dintre experiențele din viața omului e că tot timpul strângem pe câte cineva de umeri, îi urăm toate cele bune, consolându-ne cu gândul că o să primim vești de la omul acela cât de curând.
Însă e mai puțin probabil ca experiența să ne învețe să ne luăm adieu de la obiectele pe care le îndrăgim cel mai mult. Și dacă ne-ar învăța? Nu ne-ar face plăcere. Fiindcă obiectele acelea ne-ar deveni apoi mai dragi decât prietenii. Le cărăm dintr-un loc în altul, ceea ce e adesea destul de scump și de incomod. Le ștergem de praf, le lustruim, îi muștruluim pe copiii care se joacă prea grosolan cu ele ori pe lângă ele – și în tot acest timp, grație amintirilor, ele devin din ce în ce mai însemnate. Chiar în dulapul acesta, ne place să ne aducem aminte, ne ascundeam în copilărie. Sfeșnicele acestea de argint împodobeau masa în ajun de Crăciun. Cu batista aceasta ne-a șters ea o dată lacrimile de pe față et caetera. Până ne închipuim că obiectele acestea păstrate cu grijă ne-ar putea aduce o adevărată alinare, în lipsa unei companii pe care am pierdut-o.
Dar, desigur, un lucru e doar un lucru.

Lectura este una lentă, în concordanță cu viața contelui, dar una captivantă, ce te implică în poveste și te face să empatizezi cu personajul principal.

Îmi plac romanele în care se pune accent pe ambianță, pe decor și pe trăirile personajelor, iar Un gentleman la Moscova creionează o lume ferită de întreruperi majore, dar evidențiată prin finețe, muzicalitate și complexitatea unei minți oprite în timp.

Pentru oportunitatea acestei lecturări trebuie să aduc mulțumiri Laviniei (@lavinia_anghelache pe IG), care mi-a dat șansa de a intra în lumea senbilă a contelui Rostov.

Nu pot să zic că este un roman perfect sau că a ajuns în topul cărților mele preferate, dar este o lectură bine scrisă, ce ar trebui citită și povestită. Nu degeaba a fost recomandată de zeci de personalități, printre care și Bill Gates.

Eu vă recomand cartea cu mare drag, nu vă așteptați la o lectură antrenantă din punct de vedere al acțiuni, dar care are propriul ritm lent și cuprinzător, unde emoția unei zile oarecare atinge cote înalte.

Eu sunt tare entuziasmată să îl văd pe britanicul Kenneth Branagh în rolul contelui, știind că acesta îi va aduce un plus de aristocrație și geniu.

Ca încheiere, vă las un mic interviu cu scriitorul Amor Towles realizat de Wall Street Journal în care acesta vorbește despre acest roman aclamat și iubit.

Publicitate

3 gânduri despre “Emoția și delicatețea unui conte aristocrat în „Un gentleman la Moscova” de Amor Towles

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s