Eugenia este un roman scris de francezul Lionel Duroy ce se axează în jurul lui Mihail Sebastian și al evenimentelor anilor ’30-’40.
Trebuie să recunosc că nu mă atrag prea mult cărțile istorice, cu toate că îmi place să aflu lucruri noi, prefer ca acestea să fie relatate concis, și nu lăbărțate pe 400 de pagini. Însă, Eugenia a fost pe radarul meu de când a apărut, deoarece îl are în prim plan pe marele romancier și dramaturg Mihail Sebastian.
Cartea urmărește o poveste fictivă dintre o tânără de la Iași și Sebastian, care trăiesc o poveste de dragoste cam trasă de păr, din punctul meu de vedere. Eugenia se îndrăgostește iremediabil de Mihail după ce acesta vine în vizită la școala ei din Iași și unde ajunge să îl apere împotriva antisemitismul unor colegi.
Aceștia încep să aibă o relație amoroasă când aceasta se mută la București, unde va ocupa un post de reporter. Mihail nu îi împărtășește sentimentele, astfel că nu o pot numi o relație de dragoste, el visând la o altă femeie, ce nu îi poate oferi un angajament total.
Nu mi-a plăcut această parte a cărții, felul în care ea se lungea după el, cum îi accepta trupul în pat, dar lăsându-i mintea să zboare la alta. De cele mai multe ori se purta ca o școlăriță, neavând anumite standarde morale prea închegate.
Cartea se bazează mult și pe Jurnalul lui Mihail Sebastian, din care deseori avem menționate câteva pasaje, ceea ce aduce multă credibilitate poveștii. Aceste mici fragmente au fost părțile mele favorite ale cărții, ceea ce m-a determinat să pun autobiografia lui Sebastian pe lista de dorințe.
Istoria este o mare parte a cărții, partea ce pare a fi bine documentată, aducând poveștii detalii dureroase și greu de înghițit. Pogromul din Iași sau alte răscoale au constituit partea vividă a cărții, unde realitatea nu are nevoie de nici o înflorire ficțională.
Mi-a plăcut prima parte mult mai mult decât a doua, care parcă s-a plafonat în detalii inutile și aventurile copilărești și necredibile ale Eugeniei. Totuși, cartea poartă multă emoție și durere, atât prin prisma caracterului sensibil al lui Sebastian, dar și datorită circumstanțelor vremii.
Lectura nu e rea, doar că nu m-a atins pe mine în felul în care aș fi sperat. Eu am considerat-o pe Eugenia mai mult frivolă și nesăbuită decât curajoasă și colorată, opinie ce s-a schimbat pe parcursul lecturii, dar care nu s-a ameliorat cu finalul cărții, ce o transformă pe eroina noastră într-un personaj mult prea irealist.
Cu siguranță că merită încercată cartea, merge rapid la citit, are niște descriere foarte bune ale Iașului și Bucureștiului interbelic, dar și un personaj fascinant, pe Mihail Sebastian, care din păcate s-a stins mult prea repede.
Ciobanul de azi 