Ciobanul de azi

Pachinko este prima cartea scrisă pentru cititori maturi despre cultura coreană și japoneză, iar cea răspunzătoare pentru această lectură foarte lăudată de critici și cititori este scriitoarea coreană și americană Min Jin Lee.

Trebuie să recunosc că la prima vedere cartea pare o provocare mult prea stufoasă, cele aproape 700 de pagini intimidând pe oricine, dar lectura merge tare repede și fluid, astfel că nici nu îți dai seama cum curg paginile.

Cartea ne spune povestea a patru generații de origine coreană, care au imigrat în Japonia începutului de secol XX, atunci când aceasta a acaparat Coreea de Sud.

Legat de titlul neobișnuit, acesta definește un joc de noroc foarte popular în Japonia, care de fapt este o metaforă pentru destinul la limită al personajelor.

În centrul poveștii o avem pe Sunja, al cărei destin îl urmărim pe tot parcursul lecturii. Aflăm despre părinții acesteia, tatăl ei fiind născut desfigurat, dar harnic, care reușește să își ia o soție de ispravă. Cei doi cu greu reușesc să aibă un copil, aceștia murind ori în burta mamei, ori la naștere sau imediat după. Toți înafară de Sunja, care va crește și va înfrunta o lume crudă și nemiloasă, rasismul japonezilor față de coreeni fiind la cote înalte.

Cu toate că Sunja este o fată bună, se lasă sedusă de un bărbat cu 15 ani mai mare decât ea, care o lasă gravidă. Pentru a nu-și dezonora familia, se mărită cu un bărbat poposit la hanul condus de mama ei, cu care va mai avea un băiat.

Cartea urmărește astfel destinul părințiilor Sunjei, relațiile acesteia cu cei doi bărbați din viața ei, primul iubit și soțul, cei doi băieți ai ei, cât și destinul nepoților.

Mi-a plăcut tare mult cartea, care deși a avut un început mai greoi, o dată ce am intrat în poveste, am zburat prin pagini, fiind uimită de detalii dureroase ale rasismului japonez.

Cartea emoționează cititorul prin expunerea condițiilor de trai al coreenilor, care de multe ori nu aveau nici ce mânca.

Acțiunea poveștii nu este una statică, ci una foarte antrenantă, ce nu zăbovește prea mult într-un singur spațiu temporal, cu dese salturi în timp de câteva luni sau chiar ani.

Cartea este o ficțiune istorică despre o perioadă mai necunoscută a evenimentelor necruțătoare întâmplate în secolul trecut în Asia. Invită cititorul la reflecție și la analizarea unor identități umane pe care societatea nu le agrează.

Destinul uman este principala temă a romanului, alături de dragoste, pierdere, hotărâre, noroc, dar și multă perseverență.

Familia joacă rolul principal în această lectură, sacrificiul fiind singurul mijloc prin care coreenii au supraviețuit.

Recomand cartea cu mult drag, este una dintre cele mai bune cărți citite de mine în ultimul timp, o carte ce m-a întristat, m-a făcut să râd, să plâng, să mă enervez, dar și să sper în altruismul unor inimi generoase.

Vă las aici și o recenzie scrisă de cei de la The Guardian care aduce argumente solide pentru a vă convinge să citiți cartea, cât și două interviuri cu scriitoarea Min Jin Lee.