La ultima mea ieșire la bibliotecă mi-am luat și un volum de poezie, ascultă cum plâng parantezele, de Nora Iuga.
Aceasta este prima mea întâlnire cu prolifica poetă, și cu toate că poeziile nu s-au pliat chiar pe gustul meu, vreau să mai citesc de la ea și alte volume.
Cele 50 de poeme moderne sunt scrise pe model suprarealist, unde versurile nu au rimă, iar înțelesul este unul haotic.
Cu toate că mie îmi place acest tip de poezie, aceste poeme nu mi-au transmis vreo emoție aparte, cu excepția a câtorva dintre ele. Nu pot să zic că au fost poezii rele, doar că sunt scrise pentru un alt nivel mai avansat. Cred că nu am citit suficient de multă poezie suprarealistă pentru a înțelege profunzimea stilului Norei.
Așadar, nu vreau să mă lungesc prea mult cu impresiile, nefiind concludente pentru situația dată. Vă mai spun că volumul ascultă cum plâng parantezele, de Nora Iuga, apărut la Editura Cartea Românească, a fost desemnat „Cartea de Poezie a anului 2016”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori.
Vă dau mai jos două exemple de poeme din carte, primul pe care eu nu l-am înțeles și care mi s-a părut “fără noimă” și al doilea care mi-a plăcut și care mi-a transmis emoție și mister.
câte arătătoare vor învia
au trecut 13 minute. de la ora fixată. n-ai venit.
trei câini tăiați de tramvai. poartă ochi
albaștri. i-au cumpărat de la Cora sau de la
Mega Image. nu mai știu câte arătătoare vor învia.
în piața de vechituri pe cadran.
venea noaptea un lup
ținea o prelegere. despre firul de iarbă.
într-un azil de bătrâni. vedeam indicatorul.
făcea o piruetă pe cadran. se termina
repede. ca-ntr-o gară. venea noaptea. un lup
sau o locomotivă. cu ochi roșii. se apropia.
mă țineam de șorțul mamei. în buzunar am dat
de-o floare. foarte frumoasă. cred că era o cărămidă.
Voi încheia cu un videoclip descoperit pe YouTube, în care poeta Nora Iuga recită din acest volum, chiar de la lansarea acestuia.
Ciobanul de azi 