Lectura unei rememorări purificatoare în „Es Mal Pas” de Irén Máté

Es Mal Pas reprezintă debutul editorial al fondatoarei editurii Curtea Veche Publishing, Irén Arsene Máté.

Am vrut să citesc această carte încă de la apariție, fiind intrigată de titlul neobișnuit, cât și de povestea simplă, dar profundă.

Am dat un search pe Google și am aflat că titlul cărții vine de la numele unui mic sătuc aflat pe coasta Insulelor Balearice din Spania, care devine relevant o dată cu lecturarea volumului ce te duce cu gândul la călătorii și țări calde.

Cartea reprezintă o autobiografie a scriitoarei, care ne prezintă relațiile a șase generații de femei și patru de bărbați. Este un roman al reflexiei și al meditării interioare, un fel de jurnal psohologic ce îmbină amintirile vieții trăite cu iluziile sau visele unei vieți imaginate.

Cred că scriitoarea însăși descrie cartea cel mai bine:

Es Mal Pas este o carte de auto-ficțiune scrisă într-un moment în care se încheie o etapă și începe una nouă. E o carte scrisă exact atunci când trebuie să fie scrisă, când mă întreb ce se mai adaugă la fericire. În mod surprinzător, sau poate nu, la fericirea mea se adaugă și această carte.

Mi-a plăcut cartea, a fost o lectură rapidă, dar profundă. A descris tipul de femeie ce a trecut prin multe, care și-a găsit confortul sufletesc în călătoriile prin toate colțurile lumii și care păstrează în suflet atât amprenta unui trecut încercat, cât și fotografiile unei vieți speciale, netrăite.

Sunt momente când lucrul cel mai potrivit ar fi să plec. Oriunde. Să fac o călătorie de câteva luni bune, poate un an. Să nu rămân cu dorul ascuns sub instanța morală și permanent vocală a satului. Să dau formă unui fel de aventură.

Recomand cartea celor în căutarea unei lecturi purificatoare, de tip jurnal, în care sufletul se descarcă de toate nemulțumirile și reproșurile adunate de-a lungul anilor și care la sfârșit își găsește vindecarea prin destăinuire.

Există momente romantice, blânde, stări luminoase ale sufletului, nici nu știi de unde vin. Simți ca iubești lumea toată, așa cum e ea. Binele se leagă, parcă înțelegi ceva din natura ta. Te încurajezi. Sunt momente de împăcare cu propria viață. Apoi îți trece!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s