Ajută-mă să nu dispar reprezintă o carte despre relația unui bărbat căsătorit cu o femeie abuzată emoțional și fizic, scrisă de Petronela Rotar.
Trebuie să recunosc că m-a atras cartea încă de la apariția din toamna anului trecut, nu neapărat datorită subiectului, ci mai ales datorită entuziasmului cititorilor români pentru o nouă lectură românească, scrisă de un autor român, cu personaje și locuri autohtone. Cred că trebuie să ne axăm mai mult pe literatura propie, care are multe comori ce așteaptă să fie descoperite și discutate.
Ajută-mă să nu dispar este un roman scurt ca lungime, dar greu de parcurs, având o încărcătură emoțională greu de digerat.
Mira este o femeie ce și-a găsit stabilitate la locul de muncă, dar care se stinge pe interior, fiind măcinată de amintirile abuzurilor îndurate pe toată perioada copilăriei. Părinții ei au fost implicați într-un grav incendiu ce le-a curmat viața, lăsându-și fiica de șase ani cu mătușa și soțul acesteia care o abuza sexual în nenumărate seri.
A reușit să își clădească o viața stabilă din punct de vedere financiar, dar rănile încă nu s-au vindecat, cicatricile continuând să o facă să sufere.
Oamenii nu sunt făcuți să fie singuri. Oamenilor nu le priește singurătatea. Eu m-am obișnuit cu ea, s-a lipit de mine ca a doua piele, s-a ros pe la încheieturi, nu o mai pot deosebi de mine. Am căutat-o fiindcă durea mai puțin decât ființele ce pot deveni rană.
La polul opus îl avem pe Savin, bărbatul însurat cu o femeie nesuferită, dar alături de care rămâne pentru fericirea fiului lor, Mihnea. Are o companie de succes, iar la una dintre petrecerile date o întâlnește pe Mira, de care se simte imediat atras.
Cei doi încep o relație și foarte rapid sentimente lor escaladează spre o iubire nebună și fără inhibiții. Însă, dorința lui de nestăvilit pălește în acord cu iubirea pentru băiețelul său, astfel că își pune familia pe primul loc, lăsând-o pe Mira cu speranțele zdrobite și cu o inimă în deznădejde.
Astfel că lectura promite o poveste dureroasă, dar și plină de iubire și episoade ce par răpite din filmele siropoase din anii 2000.
Eu am mixed feelings legate de această carte pentru că pe de-o parte mi-a plăcut scriitura Petronelei, mi-au plăcut metaforele și forma epistolară, iar pe de altă parte am fost enervată de subiectul poveștii și de anumite scene mult prea explicite.
Nu cred că are rost să spun că să te încurci cu un bărbat însurat este imoral greșit, ca să nu mai vorbim de vina bărbatului, care laș fiind, nu își părăsește soția pe care clar nu o mai iubește și decide în loc să îi pună coarne pe la spate, dar faptul că personajul feminin a fost victima abuzurilor îi face comporamentul scuzabil, într-o animită măsură, cel puțin din punctul meu de vedere.
Eu o văd pe Mira ca pe o persoană făcută bucăți, care încearcă să se lipească la loc, dar care tot timpul va avea crăpături ce tot mereu lasă întunericul trecutului să o devoreze, astfel că nu este capabilă emoțional, sau fizic în acest caz, să aibă o relație normală cu un bărbat.
Petronela Rotar a reușit să surprindă această durere și incapacitate de a simți bucurie, pe care le-a modelat într-un personaj trist, dureros, dezolant și lipsit de un viitor fericit.
Nu mi-au plăcut scenele mult prea explicite din dormitor și cred că finalul putea fi creionat diferit, dar per total recomand cartea celor ce vor să citească un roman bun de la un autor român, cât și celor ce poate au trecut prin astfel de momente sau vor să știe mai mult despre câtă durere poate cauza traumele din copilărie.
Ciobanul de azi 