Continui seria Amelie Nothomb cu volumul Să-ți ucizi tatăl, apărut în 2012 la editura Polirom.
Am început să citesc cărțile belgiencei în urmă cu mai bine de un an de zile și pâna acum am parcurs 18 romane, în ordine cronologică. Au fost multe ce nu mi-au plăcut, câteva tare bune și unele ciudățele.
Să-ți ucizi tatăl începe tare bine, cu scriitoarea însăși ca personaj, căreia i se povestește destinul a doi magicieni celebrii: Joe și Norman.
Joe are 15 ani, trăiește cu mama sa, dar care este dat afară din casă după ce aceasta într-un final își găsește un iubit.
Cu 1.000 de Euro lunar de la mama sa, trăiește la un motel, renunță la școală și își face veacul prin baruri și cafenele distrând lumea cu trucuri de magie exersate de ani de zile în fața oglinzii.
La un moment dat este găsit de un bărbat într-un bar, care îl sfătuiește să meargă la un magician celebru, pe numele de Norman, pentru a-i deveni mentor.
Norman acceptă din compasiune pentru situația tristă a băiatului, care va locui împreună cu el și prietena lui.
Joe dezvoltă o pasiune pentru mama adoptivă, Christina, căruia îi va dedica toată atenția, pe lângă învățarea trucurilor magice.
Cartea de 160 de pagini se citește foarte repede, eu am dat-o gata dintr-o ședere și cu toate că per total nu mi-a adus ceva nou, finalul a fost unul surprinzător și neașteptat.
Cred că e o manie a mea de a-i citi toate cărțile lui Nothomb, care deși nu îmi plac în mod deosebit, cu unele excepții, mă relaxează după o zi grea la muncă.
Romanul cu numărul 18 are o poveste interesantă, care de pe la jumătate pare însă prea grăbită. Povestea tânărului deși e de compătimit, nu mi-a transmis îndeajuns de multă emoție pentru a mă lăsa cu ceva reacții la finalul lecturii.
Recomand cartea celor ce o îndrăgesc pe Amelie sau celor ce vor o lectură super rapidă și relaxantă, care nu necesită nici o investiție emoțională.