De mai bine de un an de zile citesc în fiecare lună măcar o carte a Agathei Christie, iar luna aceasta am ales La hotelul Bertram, un mister ce o are în prim plan pe simpatica Miss Marple.
Cu toate că favoritul meu este și va rămâne Hercule Poirot, în ultimele luni am citit mai mult cazurile lui Miss Marple și astfel ajung să o simpatizez pe bătrânică mai mult, aceasta având multă istețime și umor cât curpinde.
La hotelul Bertram a fost o lectură ușoară și rapidă, numai bună pentru un sfârșit de săptămână liniștit.
Cartea are parte de un decor splendid, hotelul Bertram fiind renumit pentru ospitalitatea de mult uitată și decorațiunile ce te trimit 40 de ani în trecut de cum ai intrat pe ușă. Trebuie să recunosc că tot timpul mi-am dorit să fiu cazată într-un astfel de amplasament, iar decorul acestui hotel, în ciuda întâmplărilor ciudate ce au loc în el, mă face să vreau să îl pun pe lista fictivă cu locuri de vizitat.
Agatha Christie decide să nu înceapă romanul cu o crimă, cum poate eram obișnuiți, ci ne oferă mai multe capitole în care se crează suspansul în preajma oaspeților hotelului.
Miss Marple este oaspetele hotelului pentru două săptămâni, timp în care poate observa niște comportamente dubioase, care deși nu au nici un sens pe moment, se dovedesc a fi cruciale în momentele cheie ale romanului.
Mă așteptam să avem mai multă acțiune, ancheta romanului fiind derulată după ce o figură bisericească ajunge la aeroport în ziua greșită, urmând ca mai apoi să se facă nevăzut.
Cu toate acestea, am fost imediat atrasă în universul poveștii datorită elementelor decorative și purtării suspecte ale unor personaje.
Cu siguranță nu este cea mai antrenantă cartea de-a Agathei, ci mai mult un roman de ambianță, unde se pune accent pe caracterul și comportamentul personajelor. Ritmul nu este unul alert, dar avem și câteva scene la limită.
Recomand cartea fanilor Agathei Christie, dar și celor în căutarea unei lecturi liniștite, cu un decor tradițional englezesc, personaje de primă clasă și o Miss Marple cu mintea ageră.