Ciobanul de azi

Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre scriitorii mei preferați, operele sale fiind atât lecturi rapide și ușoare, cât și povești pline de emoție și personaje bine conturate.

Félix și izvorul invizibil reprezintă cea mai nouă apariție editorială a francezului, a VIII-a din ciclul invizibil, alături de opere precum Milarepa, Oscar și Tanti Roz, Domnul Ibrahim și florile din Coran sau Doamna Pylinska și secretul lui Chopin.

Schmitt este un scriitor ce se folosește de personaje tinere, de multe ori copii până în 15 ani, pentru a reliefa anumite tipologii umane, cât și caracteristici specifice tuturor vârstelor, cum ar fi iubirea, speranța, deznădejdea sau curajul.

În nuvela Félix și izvorul invizibil regăsim un băiat de 12 ani care se luptă cu o problemă nemaiîntâlnită de el, nevoia de a aparține unui loc.

Félix trăiește modest, dar fericit alături de mama sa, Fatou, care are propria afacere, o cafenea numită „La Muncă”. Cu toate că totul le merge bine, clienții fiind mereu mulțumiți de ospitalitatea arătată de patroana senegală, Fatou nu ezită să accepte o propunere de mărire a localului.

Această speranță de mai bine se transformă într-o secundă în cenușă tristă, atunci când Fatou cade într-o depresie adâncă, din care nimeni sau nimic nu o poate scoate.

Dintr-o dată, Félix se vede nevoit să preia hățurile familiei, încercând cu orice preț să o readucă pe mama sa la starea de euforie și iubire ce îi învăluia înainte.

Ajutat de pitorescul unchi Bamba, Félix apelează la vraci și vrăjitori în speranța zadarnică de a-și recupera mama. Ceea ce vor afla mai târziu, atunci când un important membru de familie le trece pragul cafenelei, este faptul că Fatou nu-și va putea găsi liniștea și drumul către cei dragi decât prin întoarcerea la rădăcini – pe malul fluviului Senegal.

Cartea ne oferă mai mult decât o poveste despre importanța aparteneței la locul de naștere sau de nevoia de înrădăcinare, prezentându-ne o frumoasă declarație de dragoste a unui băiat pentru mama sa.

Lectura de 140 de pagini m-a emoționat prin simplitatea sentimentului de iubire pură a lui Félix, fără temeri sau prejudecăți, dar mi-a și deschis ochii spre o problemă ce lovește mii de oameni, aceia de dezrădăcinare ceea ce duce la o căutare continuă a sufletului pentru locul de „acasă”.

Sufletul este într-o continuă căutare, având tot mereu nevoia de a se adăpa din izvorul invizil al energiei și iubirii, ceea ce duce la o viață fericită și armonioasă.

fiecare are dreptul la un minimum de iluzii pentru a putea supraviețui.

Mi-a plăcut cartea, a fost o lectură cu personaje frumos creionate, care transmit emoție și speranță, animate de stilul iscusit de povestitor al lui Schmitt. E adevărat că nu este cea mai completă sau închegată poveste plămădită de prolificul scriitor francez, dar este o poveste ce expune viața a două personaje de culoare și problemele actuale ale migrației oamenilor din mediile defavorizate.

Recomand cartea celor ce vor să descopere o parabolă a misterelor sufletului, care este într-o continuă căutare de iubire și cunoaștere, dar și apartenență la locul de baștină.

Pe site-ul celor de la Cartepedia puteți găsi atât această noutate a verii, Félix și izvorul invizibil, cât și o întreagă colecție de cărți de la Eric-Emmanuel Schmitt.