Bill Hodges și sfârșitul triumfal al unui detectiv înverșunat în „Mort la datorie” de Stephen King

Stephen King este maestrul thrillerului, reușind de fiecare dată să uimească cititorul cu povești pline de suspans și mister, dar și cu o atingere de supranatural, cât să ne facă să doarmim cu un ochi deschis câteva zile bune după terminarea lecturii.

Pentru o împătimitoare a acestui gen cum sunt și eu, nu am cum să nu îl apreciez enorm pe scriitorul din Maine, cocoțându-l sus pe piedestalul favoriților.

Am început seria Bill Hodges în această primăvară, începând cu Mr. Mercedes, la care am rămas uimită de cruzimea unei minți bolnave și continuând cu Ce-am găsit al meu să fie, unul dintre cele mai bune romane ale ultimilor ani, iar acum, încheind o serie de mare valoare a genului thriller, Mort la datorie, care completează tabloul unui detectiv carismatic, isteț, dar și plin de defecte ce îl aduc mai aproape de cititori, putând relaționa cu încercările și problemele sale.

Cartea Mort la datorie urmărește evenimentele ce au luat loc la ceva ani după incidentul odios de la un târg de joburi, când un sociopat a intrat cu un Mercedes în mulțimea ce aștepta la rând, lăsând zeci de oameni sclerozați și opt morți.

Brady Hartsfield a fost cel răspunzător pentru acest atac, cât și pentru tentativa cu bombă de la un concert pentru copii. Din fericire, Holly, asistenta și mai apoi partenera lui Bill Hodges, a reușit să ajungă la timp în sala de concerte și l-a imobilizat pe acesta cu o lovitură foarte puternică la cap.

Această lovitură l-a băgat în comă pe Brady, care ani de zile a supraviețuit într-o stare vegetativă în clinica Lakes Region, camera 217. Ei și cu toate că pare să fie pe ultimul drum, fără a pune în pericol pe nimeni, Brady se regenerează, iar mintea sa bolnavă coace un nou plan diabolic, ce poate ucide mii de oameni, în special tinerii ce nu își găsesc locul în societate, folosindu-se de o putere ce îi crește pe zi ce trece, telekenezia.

Pentru că i s-a pus pata pe ucigașul cu Mercedes, Bill Hodges nu îl scapă deloc din ochi, iar atunci când anumite persoane sunt găsite moarte în condiții suspecte, detectivul pensionar își îndreaptă atenția spre pacientul din camera 217.

Mi-a plăcut cartea tare mult, a reușit să înrămeze triumfal povestea lui Bill Hodges, fostul polițist ce nu poate sta locului în anii pensiei și care se încumetă să înfrunte criminali cu 40 de ani mai tineri decât el.

E drept că Ce-am găsit al meu să fie mi-a plăcut ceva mai mult, dar cred că Stephen King a reușit să ne aducă finalul perfect pentru o serie de neratat.

Eu vă recomand cartea cu mare drag, pe care o găsiți pe site-ul celor de la Nemira, cât și seria Bill Hodges, ce cuprinde personaje sinistre, dar realiste, răsturnări de situație creionate magistral de King și o proză încântătoare, ce nu te lasă să lași cartea din mâini.

Vă las mai jos două interviuri tare faine cu Stephen King în care americanul vorbește despre inspirația pentru Mort la datorie și seria Bill Hodges.


Un gând despre “Bill Hodges și sfârșitul triumfal al unui detectiv înverșunat în „Mort la datorie” de Stephen King

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s