Proza scurtă pare să fi luat amploare în ultima vreme și în literatura românească, lucru firesc și natural de altfel, asta pentru că lumea este tot timpul în mișcare, mai mereu fără timp, astfel că o povestire de câteva pagini este remediul perfect pentru o zi încărcată.
Asta m-a atras prima dată la cartea lui Dan Pleșa, Povești de dragoste și neputință, care conține 21 de povestiri, răsfirate pe 120 de pagini.
Cartea conține povestiri ce se învârtesc în jurul cuplurilor și al problemelor cotidiene ale acestora. Fie că vorbim de cupluri destrămate, singurătate, greșeli frecvente sau dragoste nebună, poveștile încearcă să transpună în cele câteva pagini alocate fiecăreia, câte o poveste, o emoție sau o radiografie sumară a vieții omului simplu.
Folosindu-se de un stil simplu, fără artificii stilistice, scriitorul ne aduce o lectură ușoară, rapidă, care nu necesită prea multă implicare din partea cititorului.
Cu toate că multe dintre povestiri s-au vrut a fi cinematice sau senzuale, mie nu mi-au transmis aceste emoții, cu excepția a câtorva dintre ele, cum ar fi chiar cea cu care debutează volumul, Un măr pe zi.
Cred că povestirile au avut un potențial uriaș, dar lipsa unui spațiu de desfășurare mai mare le-a dăunat, minimalizând calitatea și imprevizibilitatea. E drept că am avut parte de unele povești închegate și cu personaje atent creionate, dar și de unele povestiri ce par incomplete sau necizelate.
Pentru mine, Povești de dragoste și neputință conține mici povestioare despre episoade cotidiene din viața cuplurilor, în care neputința, deznădejdea sau mâhnirea acaparează și momentele bune și fericite.
O recomand persoanelor peste 16 ani, musai, pentru că volumul dezbate relațiile de cuplu, ceea ce implică o anumită vârstă și dezvoltare la nivel mintal, cât și fizic. Totodată, poate fi o lectură relaxantă, atunci când timpul te presează.
Cartea a apărut anul trecut la Editura Vellant și poate fi găsită în categoria Beletristică aici.