Ciobanul de azi

Sângele elfilor este o carte fantasy scrisă de polonezul Andrzej Sapkowski ce urmărește evoluția personajului lui Ciri, fetița de 13 ani ce poate schimba lumea, fie în bine, fie în rău.

Cu toate că mi-a plăcut tare mult serialul Game of Thrones și mai apoi primul sezon din The Wicther, nu credeam că o să îndrăgesc atât de mult genul fantasy și în cărți, dar aventurile lui Geralt sunt un adevărat deliciu, acesta evoluând cu fiecare carte în parte.

La începutul anului am citit prima carte din seria Witcher, Ultima dorință, urmată la câteva săptămâni de volumul II, Sabia destinului și pe cum înaintez în serie, atât personajele cât și intriga îmi plac tot mai mult.

Dacă primele două cărți din serie sunt volume de povestiri ce îl au în prim plan pe vrăjitorul de monștrii Geralt de Rivia, trubadurul năstrușnic Jaskier și vrăjitoarea Yennifer, marea iubire a vânătorului cenușiu, Sângele elfilor reprezintă primul roman de sine stătător, având o acțiune uniformă și focusată asupra unui singur fir narativ.

După sângerosul război al Niflgaardienilor, Ciri rătăcește în pădurea Pesterâuri, unde este găsită de celui căruia îi este hărăzită, Geralt de Rivia, al cărui destin se schimbă complet. Acum, Geralt are o singură misiune: să o apere cu orice preț pe Ciri, copilul sortit să schimbe lumea.

Acesta o duce la Kaer Morhen, reședința Vrăjitorilor, unde fetița va învăța să se lupte cu sabia, dar și cum să vorbească printre străini sau auto-controlul.

Pentru că Geralt nu face față perspicacității fetiței și mai ales pentru că el este bărbat și Ciri o tânără de 13 ani, acesta cere ajutorul unei vrăjitoare cu care s-a mai intersectat și în trecut, Triss Merigold, care va avea grijă ca fetița să aibă o educație pe măsura destinului său.

La nevoie, Geralt o roagă pe Yennifer, cu care are o relație cu năbădăi de câteva decenii, să se ocupe de Ciri pentru a o învăța misterele magiei.

Așadar, volumul III din seria Wicther este un bildungsroman, care înfățișează călătoria de inițiere a lui Ciri, procesele de învățare și primejdiile prin care trebuie să treacă pentru a se putea pregăti de un viitor incert, dar măreț.

Geralt este mai puțin prezent în carte, dar rolul său de protector este esențial și plin atât de momente savuroase, cât și de replici profunde.

Nu sunt destul de viteaz. Nu sunt făcut pentru a fi nici soldat, nici erou. Teama teribilă de durere, de mutilare sau de moarte nu reprezintă singura cauză. Nu-l poți obliga pe un soldat să nu se mai teamă, dar poți să-i oferi o motivație care să-l ajute să-și învingă teama. Eu nu am o astfel de motivație. Nu pot s-o am. Sunt vrăjitor. Un mutant creat în mod artificial. Omor monștri. Pentru bani. Îi protejez pe copii, dacă mă plătesc părinții. Iar dacă m-ar plăti părinții nilfgaardieni, i-aș proteja pe copii nilfgaardieni. Și chiar dacă lumea se va nărui, ceea ce mi se pare prea puțin probabil, voi omorî monștri peste ruinele acestei lumi până atunci când se va găsi un monstru care să mă omoare și pe mine. Aceasta este soarta mea, motivația mea, viața mea și atitudinea mea față de lume. Și n-am fost eu cel care a ales. Au făcut-o alții pentru mine. 

Mi-a plăcut cartea tare mult, este preferata mea din serie până acum și sunt sigură că războiul prevestit dintre toate rasele lumii va aduce multe alte aventuri și peripeții imposibile, unde personajele vor putea să evolueze și magia se va intersecta cu vâltoarea condiției umane.

De la lupte între vrăjitori și elfi, la lecții despre poțiuni și vrăji, Sângele elfilor promite o lectură zvânturatică, cu episoade antrenante dar și pasaje introspective, de creștere și învățare.

Acest prim roman ce explorează universul plin de creaturi supranaturale cu iz folcloric a apărut în această ediție viu copertată în colecția Armada la editura Nemira și poate fi găsit, alături de toată seria Witcher pe site-ul celor de la Cartepedia.