Femeia la 1000°C este o carte de ficțiune istorică scrisă de islandezul Hallgrímur Helgason ce relatează povestea palpitantă a octogenarei Herra Björnsson, cu iubiri fugare, viața de mamă și fiică, dar și experiențele avute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Herra locuiește singură într-un garaj închiriat, având alături doar o grenadă de mână, suvenir din cel de-al Doilea Război Mondial și singura sa comoară și punte cu un trecut tumultos. Sătulă de viață, aceasta își face o programare la crematoriu, care îi garantează o dispariție rapidă la 1000 °C.
Însă, înainte de a spune adio lumii, aceasta își rememorează viața, amintiri ce alcătuiesc un roman spumos, colorat, emoționant, dureros și mai ales, inspirațional.
Romanul își are rădăcinile în viața reală a nepoatei primului președinte al Islandei, cu care scriitorul a avut o discuție telefonică de numai 40 de minute în 2006, discuție care însă l-a impresionat atât de mult, încât pornind de la câteva mici detalii, acesta a putut crea o operă ficțională de mare calitate, ce debordează de un sarcasm molipsitor și o poftă de viață nesecată de greutățile vremurilor anilor ’40-’50.
Cartea uimește datorită personalității Herrei, care trece prin niște clipe atroce, fiind lăsată de izbeliște în mijlocul unui război nemilos. Totuși, dramele hitleriene nu alcătuiesc tot miezul poveștii, Herra având un stil de viață exuberant și în zecile de ani ce vor urma, călătorind ca o femeie independentă în toată lumea și trăindu-și viața la maxim.
În ciuda celor peste 500 de pagini, cartea are un ritm alert, în concordanță cu poveștile Herrei, ai cărui stil jovial și sarcastic dictează lectura antrenantă, unde plictisul nu își poate face loc printre pasajele amuzante, explicite sau dure.
De aceea, m-am gândit că cea mai bună metodă de a reda cât de puțin atmosfera lecturii este prin 5 citate memorabile extrase din carte, citate ce adunate formează puzzle-ul vieții Herrei.
1.
Nu neg că mi-ar fi plăcut să am bani și să-mi pot cumpăra un neamț tânăr exclusiv pentru plăcerea mea, să-l pun să stea aici lângă mine, pe jumătate dezbrăcat la lumina unei lumânări, și să-mi recite din Schiller, mie, băbătiei țintuite la pat, dar, după câte se pare, în țara noastră au interzis prostituția, drept pentru care n-are niciun rost să mă jelesc. Nu mai am decât câteva săptămâni de trăit, două cartușe de Pall Mall, un laptop și o grenadă de mână, dar nu m-am simțit niciodată mai bine.
2.
Eu, pasărea condamnată să zacă la pat, afirm: zilele devin tot mai diluate pe măsură ce înaintezi în viață. La început, existența ni se pare enormă, iar noi ne părem insignifianți: o sorbim cu nesaț. Ne petrecem viața lipăind-o lacomi până când ne dăm seama că nu a rămas nimic de stors din ea și realizăm că noi înșine suntem mult mai importanți decât zilele, decât timpul și toate lucrurile pe care le numim realitate, fenomen pe care bărbații îl venerează de secole, dar care pălește devenind insignificant în comparație cu irealitatea.
3.
Cu cât mă gândesc mai bine, cu atât mai mult îmi surâde ideea celor o mie de grade. Flăcările purgatoriului n-ar putea fi mai fierbinţi, şi poate aşa se vor şterge o parte din petele de pe sufletul meu nenorocit, pete pe care singură n-am reuşit să le şterg.
4.
Deșteptăciunea n-are nimic de-a face cu dragostea. Iar dragostea n-are nimic de-a face cu deșteptăciunea. Când vine vorba de dragoste, toți suntem la fel de proști.
5.
— Neah… cum e carnea la grătar, așa e și inima. N-ai cum s-o frigi de două ori.
— Vrei să zici că nu ne îndrăgostim decât o dată?
— Da, sigur, poți încerca s-o frigi din nou, dar iese groaznic de tare… de fadă.
— Și la tine cât a durat?
— Prima dragoste durează o viață. Încă mă mai gândesc la el.
— Vreau să zic, cât timp ați fost… împreună?
— Am fost un cuplu timp de două…
Mă opresc să-mi trag suflul.
— …două zile, cred.
— Ați fost împreună două zile și te mai gândești la el și-acum?
— Da. Dragostea se măsoară în grade, nu în minute.
Așadar, recomand cu mare căldură Femeia la 1000°C, o lectură ce ne prezintă viața unei femei emancipate timpuriu, o feministă convinsă dar și o luptătoare, a-i cărui destin uimește prin durere, haz și iubire.
Ciobanul de azi 