Ciobanul de azi

Din dorința de a cunoaște omul din spatele artistului român s-a născut Creator la Vorbitor, o rubrică de interviuri cu meșteșugarii literelor și a universului creației românești, de la scriitori, desenatori, pictori, handmade crafters la librari, traducători și editori.

Bogdan Hrib este una dintre cele mai pregnante figuri ale literaturii românești din ultimii 30 de ani, fiind jurnalist, editor de carte, scriitor și promotor al cărților polițiste autohtone.

În 1993 înființează Editura Tritonic și tot atunci începe cariera sa bogată de editor de carte. În 2007 lansează primul volum din seria Stelian Munteanu, care în urmă cu câteva săptămâni a ajuns la al șaselea roman – Reziliență.

Toate cărțile citite de mine de la Bogdan Hrib mi-au plăcut, pe toate le recomand cu mare drag și de aceea îi sunt foarte recunoascătoare pentru acest mic interviu, în care putem afla detalii despre ultimele sale proiecte, câte ceva despre viața personală, curiozități despre cartea preferată sau ce romane polițiste preferă.

Scriitor, editor, profesor, om de familie. Ce alte atribuții v-ați mai adăuga?

Atribuții? Of, nu știu dacă e bine să le zicem atribuții… Oricum fac prea multe, dar încerc să le duc pe toate și, mai ales, fac totul cu pasiune. Mă bucur că ai pus pe primul loc scriitorul… în această perioadă mi-aș dori să fie foarte important. Cât despre familistul din mine… întotdeauna n-am făcut cât de mult mi-aș fi dorit pentru ai mei… Dar întreaga mea familie – mică de altfel – m-a susținut necondiționat. Lor le datorez enorm. Și celor câțiva prieteni apropiați (știu ei care sunt!)… Așadar nu mai adaug nimic…

Care ați spune că este cartea dumneavoastră de suflet?

Cartea de suflet scrisă de cine? La categoria autori britanici: Substituirea de Edgar Wallace, la autori americani: Somnul de veci de Raymond Chandler. Pentru nordici e mai greu de ales: probabil că trilogia lui Stieg Larsson. De la noi e și mai greu pentru că toți îmi sunt dragi: Arion, Țurlea, Dănuț Ungureanu, Lucia Verona, Anamaria Ionescu, Monica Ramirez, Tony Mott, Teo Matei, Lucian Dragoș Bogdan și Daniel Timariu… Am uitat pe cineva?

Cât despre ale mele… cred că pe cea mai recentă o iubesc cel mai mult – Reziliență… până o să apară următoarea…

Ce cărți polițiste citește un scriitor axat pe această nișă?

Păi eu nu cred că e o nișă, cred că e un hangar (sau hambar) întreg… Sunt câteva mii de romane polițiste pe care le-am citit, de la Agatha Chritie, Wallace, Chandler, Japrisot, până la câteva zeci de nordici și anglo-americanii din zilele noastre… În ultima vreme mă delectez, alternativ, cu Lee Child și Liza Marklund… dar, repet, sunt sute de autori străini și mulți sunt traduși. Să nu mai vorbesc de cei douăzeci de români… Așadar e o muncă serioasă care se începe de la o vârstă fragedă. Cred că în România sunt publicate peste 5000 de romane mystery & thriller… Spor la citit!

Cum vedeți cerința de carte polițistă în prezent față de începutul anilor 2000?

La noi sau în general? În lume genul a explodat după 2000 pentru că au existat cel puțin două fenomene importante: 1. Codul lui Da Vinci, care a dus tirajul unui roman dincolo de 50 de milioane și 2. valul autorilor nordici, val care a inundat, decisiv, piața… Nu știm ce va urma. Eu tot sper că esticii vor reuși să se impună. Vom vedea. La noi… nu prea știu cum să măsor… criza din 2008-2012 a redus masiv tirajele, chiar dacă interesul publicului e mai mare (aparent) pentru acest gen… Cred că se formează un public avizat și dornic de a citi tot mai mult mystery & thriller, dar mi-e teamă că nu putem concura cu genul romance… Romanul polițist e un gen mai complicat… cititorul trebuie să fie atent la toate indiciile… și poate nu are chef de atâta concentrare… În fine, răspunsul meu e vag pentru că nu sunt sigur că am toate elementele…

În vara aceasta ați publicat a șasea aventură a lui Stelian Munteanu – Reziliență. Cum ați rezuma dezvoltarea personajului principal, de la prima carte până în prezent?

În rezumat? Un om normal, trecut prin toate fazele societății românești, cu bune și rele, cu succese și dezamăgiri, cu iubiri și trădări, un om obosit, frământat, pasionat și, totuși, cu poftă de viață.

Am auzit că ați avea în gând un nou roman cu Stelian și Tony. Ați început deja să îl scrieți sau este doar în faza de proiect?

A trecut de faza de proiect, are toată acțiunea structurată, ba chiar și câteva fragmente scrise, dar nu cred că va fi gata curând. Un alt proiect e mai urgent, cel puțin așa zice editorul meu, mai exact editoarea mea de la Tritonic. Sper într-o minune care să conducă la o surpriză…

Anul acesta ați scris și teatru, chiar câștigând și premii cu cele două piese. Când le vom putea citi sau viziona pe scenă?

Una e de anul acesta, cealaltă de acum 2 ani. Sunt piese scurte de 45-50 minute, polițiste de altfel. Prima are 4 personaje, a doua este monodramă. Nu știu când se vor putea vedea pe scenă sau pe internet… De citit, mai aștept puțin să fie mai multe pentru un volum.

Care este diferența ritualurilor dintre scrierea unui roman față de o piesă de teatru?

Ritualul? Nu știu, scriu la fel… romanele mele au mult dialog… Forma e diferită în cazul celor două tipuri de scrieri… Piesele de până acum au fost scurte… cam cât o povestire sau o nuvelă. Sunt „proceduri” diferite în cazul pieselor de teatru – de exemplu indicațiile regizorale (scenice), să zicem că o piesă de teatru e mai… tehnică. Dar poveștile sunt cam la fel.. au multă acțiune!

Ce titluri ne pregătește editura Tritonic pentru următoarele luni?

Nu știu dacă am voie să dezvălui… mai bine o întrebați pe Rebeca Cojocaru, ea e redactor șef. Pot să spun că abia a apărut „Toamna se numără cadavrele” semnată de Tony Mott și că foarte curând vom avea un nou volum Teodora Matei – „Inima Castelului”, care închide trilogia începută cu „Stăpânul Castelului” și „O noapte la castel”. Apoi Monica Ramirez cu al doilea volum din seria Emma Moss – „Modus 7”… Un romance exotic tradus și un romance autohton semnat de Lucian Dragoș Bogdan … mai vedem…

Unde vă vedeți peste 10 ani din punct de vedere editorial?

Editorial? La Londra. Tot acolo și ca autor…

Un gând de final.

Când scriu aceste cuvinte sunt în Haga, abia s-a întunecat și azi am văzut pentru prima dată Marea Nordului, unde am băut, în bătaia vântului, un espresso dublu… Și de aici începe o nouă poveste. Dar acel gând nu-l pot mărturisi acum… se va regăsi în acea poveste. Până atunci doar: citiți, citiți și iar citiți! Și din când în când (măcar) cumpărați autori români de mystery & thriller… Sper că e bine. Mulțumesc.

Pe Bogdan Hrib îl găsiți pe rețele de socializare, Facebook și Instagram, dar și pe site-ul personal bogdanhrib.ro

Până în prezent am citit 5 cărți semnate de Bogdan Hrib: Vântătoare de asfințituri, Filiera grecească, Blestemul manuscrisului, Somania, mon amour și Reziliență, plus două antologii cu texte noir adunate de scriitorul bucureștean, Gastro Noir și Noir de București.

Eu vă recomand cu mare drag operele polițiste ale lui Bogdan Hrib, pe care le găsiți atât pe site-ul editurii Tritonic, cât și pe Libris.ro sau pe site-urile și în librăriile de specialitate.

La final vreau să aduc mulțumiri lui Bogdan Hrib pentru acest interviu și vă invit să citiți cât mai multe cărți românești (polițiste) pentru că avem multe nume talentate cu lecturi captivante.