Ciobanul de azi

Fie vară, fie toamnă (sau orice anotimp 😉) nu dai greș cu o carte de la Rodica Ojog-Brașoveanu.

Supranumită „Agatha Christie a României” pentru romanele sale polițiste cu mult mister și intrigă bine dezvoltată, Rodica Ojog-Brașoveanu a intrat pe radarul meu în 2014, cu cartea Cianură pentru un surâs, fiind pe loc cucerită de stilul ei captivant.

Anul trecut am recitit Cianură pentru un surâs, alături de toate celelalte romane din seria Melania Lupu: Bună seara, Melania!, 320 de pisici negre, Anonima de miercuri, Dispariția statuii din parc și O toaleta a la Liz Taylor. De asemenea, m-am delectat și cu toate celelalte volume reeditate de către Editura Nemira: Grasă și Proastă, Răzbunarea sluților, Bărbații sunt niște proști și Necunoscuta din congelator, pe care le recomand cu cel mai mare drag.

Pe lângă ciclul Melania Lupu, Rodica Ojog-Brașoveanu a scris o altă serie cunoscută ce o are în prim plan pe Minerva Tutovan, fost profesoară de matematică și actuală Maior de Securitate.

În toamna anului trecut m-am delectat cu primul volum din serie, Spionaj la mănăstire și zilele trecute am avut bucuria să îi citesc cel de-al doilea volum – Omul de la capărtul firului.

Minerva Tutovan, alături de locotenentul Dobrescu, se confruntă cu o rețea de falsificatori de diplome de inginer ce a ieșit la suprafață atunci când trei persoane ce au apelat la astfel de servicii au fost ucise în chip misterios.

1972 este anul în care au loc evenimentele prezentate în carte, astfel că pe tot parcursul lecturii suntem transpuși într-un București interbelic, cu multe detalii de ambianță, ce susțin vizual suspansul anchetei.

Ceea ce le dă de cap cuplului Tutovan – Dobrescu sunt 4 personaje suspecte, trei prieteni ce locuiesc în același imobil, Luca, Dincă și Necula, care cum ne-cum se găsesc prin preajma tuturor celor 3 crime. Lângă ei, sau mai bine zis între ei, se găsește Dora, o damă de companie ce se bucură de atenția și inimile celor trei, pe lângă alte aventuri ce au strânsă legătură cu rețeaua de falsificatori.

Creierul întregii operațiuni rămâne ascuns pe toată durata lecturii, acționând prin intermediul telefonului cu ajutorul căruia reușește să dirijeze o adevărată rețea de studenți și chiar și un profesor să îi joace planul.

Mi-a plăcut cartea tare mult, am citit-o dintr-o ședere, fiind captivată de stilul spumos și ironic al Rodicăi, de personajele intrigante și de doza de suspans atent presărată pe tot parcurusl lecturii.

Bineînțeles că nu lipsit replicile pline aciditate și ironie din partea Minervei, îndreptate de cele mai multe ori către fostul ei elev, locotenentul Dobrescu, care încă respiră cu frică în preajma ei.

Omul de la capătul firului are toate ingredintele unei cărți polițiste de neratat, ce ține cititoul în suspans până la finalul revelator, care deși e neașteptat și puțin underwhelming, tot a înrămat la fix lectura polițistă.

Ritmul alert, replicile inteligent presărate cu umor și ironie, personajele bine creionate, ambianța tipică anilor ’70 a Bucureștiului interbelic, intriga frumos conturată de elemente de suspans și mister și protagonista Minerva Tutovan la înălțime fac din romanul Omul de la capătul firului o lectură enigmatică, spumoasă, relaxantă, palpitantă și plină de farmec.

Cartea Omul de la capătul firului este disponibilă pe site-ul celor de la Nemira, alături de alte romane din portofoliul Rodicăi Ojog-Brașoveanu.