O călătorie emoționantă printre regrete, depresie, singurătate, speranță și îndârjire sufletească în „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig

Biblioteca de la miezul nopții este o carte scrisă de englezul Matt Haig ce abordează subiecte precum depresia, singurătatea și nevoia omului de a aparține.

Fiecare viață conține milioane de decizii. Unele mai importante, altele mai puțin importante. Dar, de fiecare dată când iei o decizie în defavoarea alteia, rezultatul se modifică. 

Nora este o femeie de 35 de ani, ai cărei viață pare a fi inutilă. La patru luni de la moartea mamei își părăsește logodnicul cu doar două zile înainte de nuntă, este concediată din slujba de profesor cu ora de pian, nu vorbește de ani de zile cu fratele său și singurul ei prieten, pisica, moare călcată de o mașină.

Deja dependentă de antidepresive, Nora nu vede nici un rost să mai continue și decide să îi pună punct vieții ei banale, care nu îi mai aduce nici un fel de împlinire sau bucurie.

Se trezește la miezul nopții în ceea ce pare a fi viața de apoi, unde zărește o clădire imensă. Intră și acolo descoperă mii și mii de rafturi cu cărți. O întâmpină bibliotecara, o doamnă din copilăria ei, care îi prezintă o lume nouă și imprevizibilă.

Bibliotecarii au cunoștințe. Ei te ghidează în alegerea cărților potrivite. A lumilor corecte. Ei găsesc cele mai bune locuri. Asemenea unor motoare de căutare dotate cu suflet.

Fiecare carte ascunde posibilitatea unei vieți paralele, diferite, un curs pe care Nora l-ar fi putut lua dacă făcea alte alegeri în viață, fie majore sau minore.

Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.

Rând pe rând, Nora își încearcă viețile pe care putea să le aibă: olimpică la înot cum a visat tatăl ei, cântăreață într-o trupă împreună cu fratele ei, o viață în Australia împreună cu prietena sa cea mai bună sau mariajul cu logodnicul ei.

Deși aceste vieți sunt diferite, Nora rămâne în esență aceeași persoană care nu își găsește locul întru-totul niciunde. Astfel că atunci când regretele ies la iveală, viața ipotetică ia sfârșit.

Cartea ne duce într-o călătorie a cunoașterii de sine, unde cititorul este pus față în față cu propriile decizii și alegeri, unde fericirea deplină rămâne un vis nepalpabil pentru mulți, fiind mai mult o dezamăgire ce roade tot mai mult din ființa fiecăruia.

Haig reușește să dea glas nesiguranței cu care fiecare dintre noi ne luptăm, folosindu-se de o poveste simplă, dar delicată, o metaforă a înfrângerii, dar și a renașterii pentru că speranța este ultima sămânță care moare și câteodată, singurul lucru ce ne ține pe linia de plutire.

Cititorul nu are cum să nu se pună în locul Norei, care este întruchiparea deziluziilor și al momentele de cumpănă, dar care, cu multă voință și câțiva factori externi, se poate transforma într-un nou început.

Haig are un stil sensibil, dar și direct cu care mântuiește cuvintele, nu se sfiiește să taie sentimentele fragile, le ia în forță și să le frământe până toate emoțiile negative sunt scoase la iveală. Se folosește de aceste trăiri nocive pentru a prezenta adevăruri profunde despre viață și căi de a răzbate prin întunericul depresiv.

Această lectură m-a înduioșat, m-a tulburat, m-a întristat, m-a amuzat, dar cel mai important, mi-a dat speranță pentru o viitor mai bun, pentru că atâta timp cât trăiești ai posibilitatea unei a doua șanse, unui nou început.

Fericirea este o emoție pentru care trebuie să muncești din greu, iar personajul Norei întruchipează diferite stagii de luptă interioară, de probe personale și momente cheie ce evoluează în funcție de voința și dorința fiecăruia de a combate nesiguranța și dezamăgirea.

Biblioteca de la miezul nopții este o carte pentru fiecare dintre noi, o carte iluzorie, ce prezintă o alternativă idilică. Cine nu ar vrea să vadă cum ar fi fost dacă ar fi ales o altă cale? Cum ar fi fost dacă ai fi spus da sau nu într-un moment crucial? Dacă ai fi ales o diferită profesie sau un partener de viață din copilărie? Deciziile sunt cărămizile ce ne alcătuiesc, fără de care nu am fi cine suntem și tocmai incertitudinea viitorului face ca jocul vieții să fie palpitant și interesant.

Mi-a plăcut tare mult cartea, am rămas surprinsă de profunzimea mesajului lui Haig, care s-a folosit într-un mod atât de frumos de cărți și însemnătatea bibliotecii pentru a transmite sensul vieții, acela că:

Singura cale de a învăța este să trăiești. 

De asemenea, cartea ne învață că nu este greșit să experimentăm, asta atâta timp cât nu uităm cine suntem cu adevărat. Este greu să găsim întru-totul această întruchipare a seului, să ne găsim scopul, dar cu multă îndârjire și perseverență vom reuși să pășim pe calea unei vieți împlinite.

Atunci când rămâi prea mult timp într-un loc, uiți cât de mare este lumea.Nu înțelegi ce întindere au longitudinea și latitudinea. La fel cum, presupunea ea, e greu să înțelegi imensitatea dinlăuntrul unei persoane. Dar, de îndată ce percepi imensitatea, de îndată ce ți-o dezvăluie ceva, ea se va agăța de tine cu încăpățânare, la fel cum un lichen se prinde de o stâncă, fie că-ți place, fie că nu.

Lectura ne vorbește și despre greutatea regeretelor, care de multe ori ne umbresc privirea către un viitor mai bun, nelăsând să se întrevadă decât un lac al pierzaniei și neputinței.

Mai sunt multe de adăugat, multe de povestit despre emoțiile presărate cu fiecare pagină, dar pot să vă spun că merită să citiți cartea. Cu siguranță că povestea Norei nu va rezona cu fiecare cititor în același fel, dar va atinge multe puncte sensibile, asta pentru că toată lumea are probleme, regrete, momente dificile.

Pentru mine a fost una dintre cele mai bune lecturi citite în ultimii ani deoarece Haig a reușit să îmbrace depresia, regretele, nesiguranța, nevoia de a aparține în straie metaforice ce redau atât de delicat emoțiile negative, cât și speranța ce ne împinge de la spate.

Biblioteca de la miezul nopții este disponibilă la precomandă până pe 1 octombrie pe site-ul celor de la Nemira, urmând ca de la începutul lunii lui brumărel să fie disponibilă la comandă normală în toate magazinele și site-urile de specialitate.


5 gânduri despre “O călătorie emoționantă printre regrete, depresie, singurătate, speranță și îndârjire sufletească în „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s