“Tribul. Despre întoarcerea acasă și apartenență” de Sebastian Junger – O lectură amară despre neglijențele societății moderne asupra individului

Tribul. Despre întoarcerea acasă și apartenență este un volum introspectiv scris de Sebastian Junger, un jurnalist de război, despre declinul societății moderne în ceea ce privește individualitatea omului de rând.

Cartea începe cu descrierea tribului așa cum era el în antichitate, dar și cu exemple din deceniile trecute, ameridienii fiind în mijlocul acestei analize.

Fără nici un fel de drept, omul alb a debarcat pe pământul american și l-a luat pe nedrept, înlăturând orice urmă de proprietate avută de triburile de ameridieni. Însă, în ciuda belșugului adus de noile civilizații și tehnologii, omul de rând începe tot mai mult să se dezintegreze pe plan mental și emoțional.

Acest lucru s-a datorat lipsei de trebuință pe care individul a simțit-o tot mai puternic. Totul se învârte în jurul comunității și nu a persoanei în particular.

Pe oameni nu greutățile îi supără, ba chiar le merge bine în mijlocului lor; ce îi supără este absența sentimentului că sunt utili.

Mi-a plăcut felul în care Junger a vorbit despre impactul celor două războaie mondiale asupra mentalității umane și despre cum aceste masacre sângeroase au scăzut rata sinucigașilor și al depresiei.

Nu războiul în sine i-a ajutat, ci sentimentul că își aduc aportul pentru semenii lor, că ceea ce fac, fie cât de mic și neînsemnat, contează.

Acest aspect mi s-a părut foarte interesant, realizând în același timp cât de trist este. Faptul că avem nevoie de catastrofe pentru a ne simți utili este o caracteristică josnică pentru societatea în care trăim.

În perioada luptelor dintre omul alb și ameridieni, cei din urmă luam mulți ostatici pentru a încerca să negocieze vreun armistițiu. În această perioadă, cei mai mulți dintre ostatici nu erau înfricoșați de sălbăticia tribului, ci impresionați de mărinimia acestuia.

Cei mai mulți, atunci când li s-a dat oportunitatea, au ales să rămână alături de ameridieni, știind că aici sunt percepuți la egalitate cu ceilalți, iar proprietatea materială pălește în favoarea bunăstării simpliste a fiecăruia.

E drept că tehnologia ajută foarte mult societatea, dar scopul ei nu mai este de mult doar de ușurare a trudei omului, ci un instrument de uniformizare și manipulare, în care binele societății triumfă, iar individul este de multe ori de lepădat.

Junger discută și sindromul de tulburare de stres posttraumatic pe care îl resimt soldații la revenirea de pe front. Faptul că participau la misiuni în care fiecare gest conta îi făcea împliniți, iar acum, la reîntoarcerea acasă sunt tratați ca niște invalizi, îi face pe mulți veterani de război să își piardă controlul asupra emoțiilor și corpului.

Junger s-a folosit de anii de experiență de pe front, cât și de discuțiile cu diferiți experți în triburi sau psihologia umană pentru a scrie acest mic, dar curpinzător volum despre apartenență.

Sebastian Junger plămădește o carte unde ideile amare despre neglijența societății față de individ sunt condensate într-o lectură scurtă de 130 de pagini, fiind un apel de trezire pentru viitorul nostru, al fiecăruia.

Recomand cartea tuturor, cuprinzând o sinteză cu gravitate menită să facă cititorul să realizeze imapctul negativ al societății colectivizate de astăzi.

Tribul. Despre întoarcerea acasă și apartenență poate fi găsită aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s