Ciobanul de azi

Asasinarea lui Roger Ackroyd este o carte polițistă scrisă de Regina Crimei, Agatha Christie, publicată pentru prima dată în iunie 1926.

Cartea a fost votată în 2013 de către British Crime Writers’ Association ca fiind cel mai bun roman crime scris vreodată, asta datorită construcției atent mânuite și a finalului surprinzător.

Agatha Christie o clasat-o ca fiind a doua din lista cu cărți preferate scrise de ea, după Zece negri mititei.

Așadar, motivele de mai sus sunt mai mult decât convingătoare pentru a vă convinge să îi acordați o șansă.

Eu am citit romanul zilele trecute pentru a doua oară, având în minte făptașul și în mare, organizarea intrigii. Cu toate acestea, am fost captivată pe tot parcursul lecturii de iscusimea scriitoarei britanice cu care a reușit să dea naștere unui roman de nota 10, cu mult suspans, personaje bine conturate și un final stupefiant.

Ca narator îl avem pe doctorul Sheppard care într-un sătul englezesc liniștit este nevoit să ia parte la investigațiile a doi morți. Primul mort este doamna Ferrars despre care se zvonește că și-ar fi ucis soțul în urmă cu un an de zile. Ea este găsită fără suflare în propria locuință, iar cauza decesului stă sub semnul întrebării, mulți întrebându-se dacă a fost otrăvită sau dacă și-a luat singură viață.

La doar câteva zile după această întâmplare, moare și presupusul său iubit, înstăritul Roger Ackroyd, care înaintea morții tocmai primise o scrisoare de la aceasta în care dezvăluie că a fost victima unui șantaj bănesc și emoțional.

Spre deosebire de doamna Ferrars, moarte lui Ackroyd este imediat clasată ca omucidere, iar incertidunile încep să apară.

Cum se întâmplă mai mereu în romanele Agathei Christie, avem parte mulți suspecți, fiecare membru de familie al decedatului având un motiv întemeiat pentru a comite crima.

Cazul devine tot mai greu de elucidat, așa că domnișoara Flora, viitoarea nevastă a fiului vitreg a lui Ackroyd, Ralph Paton, îl roagă pe Hercule Poirot să elucideze misterul, logodnicul său fiind principalul suspect.

„Din spatele zidului, în stânga mea, se ițea o figură bizară. Avea capul oval, ca un ou, parțial acoperit cu un păr de o culoare neobișniit de neagră, două mustăți imense și o pereche de ochi iscoditori.”

Detectivul belgian se află în satul liniștit ca pensionar, acum ocupându-se cu cultivarea dovlecilor. Acceptă cazul, la insistențele domnișoarei Flora, urmând a fi ajutat atât de inspectorul Davis, cât și de doctorul Sheppard.

Mi-a plăcut cartea tare mult, atât la prima lecturare, cât și acum, la recitire. Personajele reprezintă nucleul cărților Agathei, iar Asasinarea lui Roger Ackroyd excelează la acest capitol. Atât protagoniștii, cât și personajele secundare sunt conturate până la ultimul detaliu, trăsăturile lor fiind decojite pe rând pentru a intensifica suspansul până în punctul culminant, când toate indiciile elucidează cazul.

Intriga este construită magistral de Marea Doamnă a Literaturii Polițiste, fiecare detaliu reprezentând o piesă importantă din puzzle.

Mi-a plăcut cartea tare mult și mă bucur că am recitit-o, fiind mult mai atentă la felul în care s-a construit misterul în jurul criminalului.

Recomand cartea cu mare drag, este un must-read pentru toți șoarecii de bibliotecă, fiind un roman ce excelează la toate capitolele: intrigă, personaje, mister, final.

Cartea a apărut în această toamnă la Editura Litera în colecția Buzz Books.