Ciobanul de azi

Din dorința de a cunoaște omul din spatele artistului român s-a născut Creator la Vorbitor, o rubrică de interviuri cu meșteșugarii literelor și a universului creației românești, de la scriitori, desenatori, pictori, handmade crafters la librari, traducători și editori.

Teodora Matei și-a făcut debutul pe piața editorială românească în 2016 și deja se poate mândri cu o carieră bogată ce întrunește nouă romane personale, patru în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan, publicând de asemenea și povestiri în alte șaisprezece volume colective.

Scrie polițist, fantasy, science finction, dar și romance, astfel că paleta la care ajung cărțile Teodorei este una variată și diversificată.

De aceea, acest interviu cu Teodora Matei, pentru care îi mulțumesc îndelungat, este o ocazie prielnică pentru a intra în mintea unui scriitor felurit, unde imaginația unei povești fantasy se împletește delicat cu anchetarea unei crime odioase.

Pentru început, spuneți-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră, despre locul natal și începuturile în literatură.

M-am născut în Ploiești. Până în clasa a cincea, am trăit când aici, când în Buzău, la bunicii materni; abia după aceea m-am stabilit în orașul natal, pe celălalt rămânând doar să-l vizitez în vacanțe sau în concedii (mai târziu), fiindu-mi, de asemenea, un loc de suflet.

Care e cartea dumneavoastră de suflet?

Poate părea ciudat, având în vedere ce scriu eu acum, dar cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori, în ultimii treizeci și ceva de ani, e „Fiul risipitor”, de Radu Tudoran. Nu are elemente sf sau fantastice, nici detectivistice, ci mai degrabă romance, oarecum idealiste. Gurile rele ar zice că e povestea unei femei obsedate de un bărbat îndrăgostit mai mult de sine însuși. Numai că, revenind asupra textului la vârste diferite, am detectat mai multe nuanțe ale aceluiași sentiment și am încercat să trag învățăminte.

Ce cărți ați citit în ultima perioadă? La ce aventuri literare v-ați aventurat în timpul pandemiei?

Am ajuns oarecum la zi cu cărțile lui Stephen King, Ted Chiang, Liu Cixin, dar am citit și noile apariții de la Tritonic, ce-i drept, în mare măsură polițiste, adică Bogdan Hrib, Marc Voltenauer, Tony Mott.

Ce autori preferați aveți?

Mi-ar fi tare greu să scriu aici niște nume, ca să nu nedreptățesc pe nimeni. În principiu, dacă iau a doua carte a unui autor înseamnă că i-am acordat încredere și a căpătat un loc pe unul dintre rafturile bibliotecii. Recunosc, în ultima vreme, mulți din această categorie au fost români. Contemporani.

Literatură polițistă sau romance?

Și una și alta, clar. Pentru că avem nevoie de momente liniștite, în care să ne delectăm cu o poveste dulce, dar și clipe când ne-am dori puțină acțiune, și atunci alegem mystery & thriller.

Anul acesta, în ciuda evenimentelor neplăcute cu care ne confruntăm cu toții, ați reușit să lansați două cărți: prima în primăvară – Afaceri de familie și a doua la 1 octombrie – Inima castelului. Cam cât timp v-a luat să le scrieți pe fiecare în parte?

Scrisul nu mi-a luat prea mult, însă a trebuit să las un timp de dospire fiecărui volum, să mă rup de el, să-l recitesc, să revizuiesc… Recunosc, la „Inima castelului” m-am bucurat de sprijinul camarazilor mei Lucian Dragoș Bogdan și Daniel Timariu, care au citit fiecare capitol pe măsură ce-l scriam, pentru că, din diverse motive, a trebuit să apăs puțin pedala de accelerație. Le-am mulțumit  atunci, dar le mulțumesc și acum că și-au făcut timp pentru mine.

Procesul de scriere e diferit de la carte polițistă la romance?

E diferit, pentru că autorul trebuie să știe procedurile polițienești, regulile după care se derulează o anchetă, să prezinte obiectiv evenimentele, chiar dacă acestea sunt imaginare. Să aibă habar de procedurile din medicina legală, să se informeze referitor la practici și metode de aplicare a legii.

Nici la romance nu e ușor. Fiind vorba de sentimente, trebuie atinsă latura psihologică, etică, a fiecărui eveniment descrise în carte. Cititorul trebuie să se poată identifica cu unul dintre personaje sau să recunoască o povestire a unui prieten / cunoscut. Reacțiile personajelor, chiar dacă sunt previzibile, trebuie să fie credibile, aplicabile unei tipologii umane.

Cea mai nouă apariție – Inima castelului este a treia carte din seria Poveștile castelului. Este acesta ultimul volum, formând astfel o trilogie sau este posibil pe viitor un al patrulea volum?

Deocamdată, e încheierea seriei. Dacă, vreodată, va mai apărea vreun volum, va fi rupt de toate celelalte, un stand-alone care să întregească seria, să poată fi citit independent de aceasta și să nu-i știrbească farmecul. Ceva diferit, dar din același univers.

Spuneți-ne în câteva cuvinte în jurul a căror evenimente și personaje se învârte seria Poveștile castelului.

Baronul Nikos e acuzat de dispariția unor prieteni apropiați. Deși autoritățile nu au dovezi împotriva lui, e condamnat, totuși, la închisoare pe viață într-un penitenciar de maximă securitate. Pentru că e nobil și se comportă exemplar, are permisiunea de a scrie povestiri pe care avocatul să le trimită unor reviste. Cam ăsta e „Stăpânul castelului”: pe de o parte, relatarea unor momente din copilăria, adolescența și tinerețea Baronului, pe de altă parte – viața din închisoare și prietenia ce se leagă între acesta și tânărul gardian Dominic, ce vrea să afle adevărul despre întâmplările din trecut. O iubire nevinovată e trădată, o altă idilă pune stăpânire pe inima lui Nikos, el ia anumite decizii, se resemnează, plătește, alege să-și poarte vina în suflet, știind că nimeni nu l-ar crede dacă ar spune adevărul.

„O noapte la castel” începe zece ani mai târziu, când Baronul e exonerat de toate acuzațiile ce-i fuseseră aduse, chiar iertat pentru evadarea misterioasă din închisoare. Dominic află toate secretele acestuia într-o discuție prelungită, după o cină la castel. Numai că, pentru asta, va avea de plătit un preț pe care cititorul îl va afla abia în ultimele pagini, pentru că Nikos trece de la statutul de victimă la acela de personaj negativ, dovedind egoism când va trebui să-și salveze fiul neștiut. Ceea ce lui Dominic i se va părea o noapte, pentru ceilalți vor fi ani de întrebări și luptă cu necunoscutul.

„Inima castelului” e povestită, oarecum, din perspectiva lui Dan, prietenul gardianului Dominic, un om pragmatic, ce nu se lasă influențat de poveștile despre castel și locuitorii lui. Va trebui, însă, să pornească într-o aventură alături de Baron și fiul acestuia, pentru a-și salva vechiul prieten. Vor trebui, într-un fel, să întoarcă timpul.

Ce proiecte editoriale aveți pentru viitorul apropiat?

Am în derulare un alt proiect polițist pentru 2021. Voi finaliza, cât de curând, o povestire sf și una fantasy. Îmi doresc tare mult ca, împreună cu Lucian Dragoș Bogdan, să scriem o continuare la volumul steampunk „Un străin în regatul Assert”, pentru că mi-e dor să mai născocim / reinventăm basme, prezentându-le dintr-o altă perspectivă.

Unde vă vedeți peste 10 ani din punct de vedere editorial?

Sincer, nu m-am gândit niciodată atât de departe. Indiferent câte cărți vor mai avea numele meu pe copertă, de acum încolo, mi-aș dori ca toate să ajungă la cât mai mulți cititori, să primesc părerile acestora, favorabile sau nu, să-mi fac noi prieteni care să se declare fanii personajelor mele imaginate sau ale poveștilor mele.

Un gând de final.

Mii de mulțumiri pentru interviu, țin pumnii să continuați cât mai mult această inițiativă, de a semnala cărți după ce le-ați trecut, citindu-le, prin propriile filtre! La cât mai mulți cititori de autori români contemporani, dar și de bloguri despre aceștia sau despre cei de departe!

Pe Teodora Matei o găsiți pe rețele de socializare, Facebook și Instagram.

Până în prezent am citit 3 cărți semnate de Teodora Matei: Afaceri de familie, Stăpânul castelului și O noapte la castel, plus două antologii cu texte noir în care aceasta publică câte o povestire, Gastro Noir și Noir de București.

De asemenea, Teodora Matei a fost aleasă autorul lunii pe site-ul Libris.ro, astfel că puteți găsi pe site cărțile semnate de ea cu 20% reducere și autograf. Eu vă recomand să citiți și interviul cu Teodora postat pe blogul Libris, acolo unde vorbește despre importanța scrisului în viața ei, cât și despre comisarul Anton Iordan sau Baronul Nikos.

Eu vă recomand cu mare drag atât operele polițiste, cât și fantasy ale doamnei Teodora Matei, pe care le găsiți atât pe site-ul editurii Tritonic, cât și pe Libris.ro sau pe site-urile și în librăriile de specialitate.

La final vreau să aduc mulțumiri Teodorei Matei pentru acest interviu și vă invit să citiți cât mai multe cărți românești (polițiste și nu numai) pentru că avem multe nume talentate cu lecturi captivante.