Ciobanul de azi

Familia Romanov. Asasinat, revoluţie şi prăbuşirea Rusiei imperiale de Candace Fleming este o radiografie a unui popor chinuit pe fondul unei dinastii sângeroase.

Familia Romanov a condus poporul rus vreme de 300 de ani, timp în care averile lor s-au mărit, iar gurile țăranilor zbiereau de foame. Pentru mine, pe lângă istorisirea unei vieți de legendă a unui lider nepăsător, lectura acestei cărți a fost o mărturie dureroasă a unui neam chinuit și necăjit de soarta aprigă.

Candace Fleming este o renumită scriitoare americană, autoarea a 45 de cărți pentru copii și publicul tânăr, cu volume ilustrate, biografii, romane și nuvele, majoritatea de nonficțiune.

Ceea ce a reușit cu această biografiei a unei dinastii al cărui declin s-a realizat pe fondul unui război mondial macabru este remarcabil deoarece în cele 280 de pagini cartea ne oferă un auxiliar de mare folos pentru orice studiu aprofundat asupra istoriei Rusiei.

Cartea se împarte în trei povești de impact: relatarea detaliată a vieții Romanovilor, mersul furtunos al revoluției muncitorilor și istoriile personale ale oamenilor ce au influențat radical viața dinastiei și a poporului.

Ca figură reprezentativă pe toată durata lecturii îl avem pe Nicolae al II-lea, cel ce datorită unei construcții interioare nepotrivite pentru un lider a dus țara în ruină și dinastia de 300 de ani în mormânt.

Nicolae nu a vrut să fie un conducător, ci un aristocrat cu mult timp liber, multe cărți la dispoziție, petreceri fastuoase și meciuri de tenis antrenante. Însă, soarta a făcut ca tatăl său să își piardă viața succint, astfel că poporul avea nevoie de un înaintaș.

Nicolae este un alt exemplu de conducător care în mod normal nu ar fi fost ales, dar regula de sânge a acelor vremuri l-a impus pe un tron al unei țări înfometate și fără speranță.

„Membrii familie lui Nicolae, Romanovii, se aflau pe tronul Rusiei de aproape trei sute de ani, impunându-le supușilor lor o formă de guvernământ numită autocrație. Într-o autocrație, o singură persoană – în acest caz țarul – deținea puterea absolută. Romanovii pretindeau că Dumnezeu le-ar fi dat această putere și că îi alesese să conducă poprul rus. Ca reprezentant al Domnului pe Pământ, susțineau ei, țarul trebuia lăsat să guverneze țara după propriile sale idei privind dreptatea și datoria. Asta înseamnă că toată puterea politică din Rusia se concentra în mâinile țarului.”

Ceea ce l-a ajutat pe țar a fost consoarta lui, Alexandra care i-a devenit soție la doar o lună după moartea tatălui său. Aceasta i-a dăruit cinci moștenitori: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei.

Un punct cheie al acestei cărți este relația strânsă dintre cei doi soți, o uniune atât în locuința familială, cât și în biroul administrativ.

„Ei se cunoșteau unul pe celălalt din creștet până-n tălpi și nu aveau nevoie decât să fie împreună total desprinși de lumea exterioară.”

Pe cât de intensă era iubirea lor, pe atât de insensibilă și distantă era relația ce o aveau cu poporul rus. Ceea ce ar fi trebuit să se transmită supușilor, iubirea și dăruirea, a trecut mai întâi printr-un filtru al nepăsării crude și s-a transformat într-o domnie flămândă și zbuciumată.

Cartea tratează toate aspectele domniei lui Nicolae al II-lea, însă apatia și nepăsarea umbrește orice act de bunătate pe care acesta l-ar fi arătat vreodată poporului.

Lectura este una greu de digerat, însă fluidă și accesibilă tuturor, stilul fiind liber, fără încrengături metaforice sau înflorituri istorice, ceea ce face ca povestea să șocheze orice cititor prin veridicitatea evenimentelor.

Pe lângă atrocitățile aduse poporului, Fleming aduce în discuție și persoanele ce au influențat curtea țarului, în special autoritatea lui Rasputin printre membrii familiei regale.

Călugărul prefăcut și-a jucat rolul de minune în fața Alexandrei, care îl vedea ca pe un ajutor divin trimis din Cer pentru fiul bolnav de hemofilie. Mulți istorici susțin că de fapt Rasputin juca rolul păpușarului în conducerea Rusiei, Nicolae și Alxandra fiind doar marionete de fațadă.

Mulți au încercat să îl lumineze pe Nicolae, dar acesta refuza să vadă adevărul și prefera să se refugieze departe de probleme poporului înrobit.

Decăderea Romanovilor ocupă o parte importantă în lectura lui Fleming, care deși tratează toate evenimentele cu o detașare specifică scriitoului istoric, nu poate să nu dea glas poporului adus la limita inumanității.

Nu sunt o mare cititoare de istorie, prefer pasajele scurte și concise, dar cartea lui Candace captivează de la primele pagini, dând viață unei epoci de mult apuse.

La sfârșitul lecturii marcante, eu am rămas cu o enigmă ce nu poate fi justificată decât prin foametea unui popor vrăjit de o dinastie de renume – familia Romanov a fost canonizată de Biseria Ortodoxă rusească pentru dârzenia cu care nu și-au lepădat credința în timpul ultimelor clipe când erau ținuți captivi. Însă, după felul nepăsător și crud în care și-au tratat poporul, merită ei să fie încununați sfinți pentru singurul lucru ce le-a fost aproape în timpul unui prizonierat necesar?

Știu, este o întrebare mai mult personală, dar care nu cunoaște toate ramificațiile unei credințe ce a fost singura alinare pentru milioane de oameni amărâți.

Recomand cu mare drag Familia Romanov. Asasinat, revoluţie şi prăbuşirea Rusiei imperiale, este o carte profund umană, cu pasaje dure și pline de o explicitate macabră, dar și cu emotivitatea și îndurerarea unui chin îndelung suportat de un popor agonizat.

Nicolae și familia sa fascinează prin opulența stilului de viață și indiferența cu care lasă o dinastie puternică să decadă în pământul rece al unei țări însângerate.

Familia Romanov. Asasinat, revoluţie şi prăbuşirea Rusiei imperiale face parte din colecția Sapiens a Grupului Editorial Art și poate fi găsită aici.

De asemenea, vă recomand și articolul postat pe blogul Art în care puteți afla 8 lucruri despre scriitoare Candace Fleming și cariera sa prolifică.

Pe Netflix găsiți și un show ce urmărește decăderea imperiului Romanovilor, The Last Czars.