Vremea disprețului reprezintă cea de-a patra carte din seria Witcher, scrisă să polonezul Andrzej Sapkowski.
De când văzut serialul cu Henry Cavill de pe Netflix am fost fascinată de lumea monștrilor, vânătorilor și a magicienilor, așa că am fost tare entuziasmată să aprofundez lumea lui Geralt și în cărțile lui Sapkowski.
Acum am ajuns la al patrulea volum și pot să spun că îndrăgesc tot mai mult tărâmul magic creat de polonez, cu fiecare carte citită.
Fără a da prea multe spoilere, pot să vă spun că Vremea disprețului se învârte în jurul lui Ciri, care este la mijlocul unui război ce ar schimba mersul tuturor lucrurilor. Ea este cheia unui viitor pașnic, dar și unealta pentru schimbarea ierarhiilor regești.
Geralt și Yennefer sunt singurii care o pot proteja pe tânăra prințesă, riscându-și viața la fiecare pas și luptându-se cu momelile dușmanilor, aceștia fiind mereu asaltați cu oferte de o trăda.
Cartea ne aduce în prim plan amenințarea războiului iminent și lupta aprigă a unui grup mic de persoane ce încearcă să-l prevină. Folosindu-se de un stil cursiv, dar colorat și plin de magie, Sapkowski ne face să uităm viața cotidiană și să ne lăsăm absorbiți de aventurile vrăjitorului cu părul argintiu și de peripețiile ce cresc în intensitate și scop.
Nici relația dintre Geralt și Yennefer nu contenește să capteze atenția cititorilor, care sunt părtași la o altă față a unei iubiri pătimașe, unde ura și tandrețea se împletesc într-un dans strâns și plin de emoție.
Lectura acestei cărți este una captivantă, unde elementele fantasy se înlănțuie într-o poveste feerică, cu elfi, monștrii și vrăjitoare care se adâncesc tot mai mult în inima pădurii pentru a face față pericolului iminent.
Sapkowski acordă multă atenție personajelor sale, pe care le conturează treptat folosindu-se de un discurs dinamic și intelectual, umor negru și multă imaginație.
Avem parte de mai multe episoade centrate doar pe Ciri, principalul pion în acest univers fantasy, pe care o vedem crescând atât în ceea ce privește vârsta, cât și capacitatea de a se apăra singură.
Geralt și Yennefer se transformă în gardienii prințesei, având într-un mod simbolic rolul de părinți adoptivi, fiind și îndrumători și sfătuitori. Relația dintre cei trei alcătuiește partea emotivă și centrală a universului lui Sapkowski, care se întregește în acest al patrulea volum.
Cu toate că în unele serii volumele ce o alcătuiesc pot fi citite și aleatoriu, în seria Witcher se urmărește o ordine, nu neapărat cronologică, cel puțin nu la început, dar o continuitate a dezvoltării personajelor, fără de care haosul fantasy nu-și mai regăsește sensul intenționat de către scriitor.
De aceea, eu recomand citirea cărților în ordine, începând cu cele două cărți de povestiri – Ultima dorință și Sabia destinului – ce fac pasul inițiator între cititor și personaje, urmând ca cele patru romane – Sângele elfilor, Vremea disprețului, Botezul focului și Turnul rândunicii – să parcurgă intriga războiului și destinul eroilor.
Vremea disprețului a apărut pentru prima dată în anul 1995, iar anul trecut a fost reeditată la Editura Nemira și poate fi găsită pe site-ul celor de la Cartepedia, alături de celelalte volume din serie.
P.S. Această perioadă este numai bună de a citi cărțile lui Sapkowski, mai ales pentru că în decembrie vom avea parte de sezonul II din serialul de pe Netflix.
Ciobanul de azi 