Ciobanul de azi

Leii Siciliei este o carte scrisă de Stefania Auci ce ne prezintă o întreagă saga a uneia dintre cele mai cunoscute case a Italiei, familia Florio.

Cartea reprezintă cel mai bine vândut titlu de pe piața literară din Italia în anul 2019 și momentan este în curs de traducere în peste 20 de țări. Anul acesta a apărut și la noi la Editura Nemira în traducerea lui Emanuel Botezatu.

O astfel de cărămidă de peste 600 de pagini poate intimida pe oricine la prima vedere, dar subiectul captivant și dramele unei dinastii vestite fac ca lecturarea să fie o plăcere și un angajament emoțional față de personajele bine construite.

Întotdeauna mi-au plăcut poveștile familiilor vestite, care combină zvonurile cu adevărul crud, iar dacă adaugi și o atmosferă mediteraneană ce te duce cu gândul la mare și vacanță, atunci ai găsit rețeta perfectă pentru o carte de succes.

Leii Siciliei este mai mult decât o rememorare de evenimente ce au dus la construcția unui imperiu italian, este povestea unei familii ce a sfidat destinul și care în ciuda multor greutăți, a reușit să iasă învingătoare și să devină, cu multă trudă, o legendă.

Cartea este secționată pe mai multe părți, începând cu anul 1799, atunci când familia Florio se mută la Palermo în căutarea unui trai mai bun. Frații Paolo și Ignazio vor trudi zi și noapte, își vor ține aplecat capul la insultete înjositoare ale celorlalți comercianți pentru a-și clădi puțin câte puțin imperiul în lumea condimentelor.

Prăvălia cu mirodenii este punctul de plecare pentru cei doi, care mai apoi ajung să cumpere case și terenuri de la nobilii din Palermo, dând startul și unei proprii și de succes companii de navigație.

Ignazio rămâne însă destul de devreme singur, Paolo pierând succint și lăsându-l ca moștenitor pe fiul său, Vincenzo. Alături de tânărul precoce, Ignazio va ajunge să stăpânească mare parte din comerțul din Palermo, punând bazele unei dinastii puternice și bogate.

Totuși, Vincenzo este cel care va duce numele de Florio pe cele mai înalte culmi, asta datorită unei voințe de fier și a unei trude continue. Acesta pune bazele unei noi afaceri înfloritoare, un vin de calitate superioară ce ispitește pe toată lumea.

Afacerile și ascensiunea socială sunt unul dintre planurile cărții, însă cea mai importantă și emoționantă parte este cea personală, unde dragostea face ravagii și calcă peste trupuri, iar pasiunea nu își pierde din intensitate cu vârsta înaintată.

Soția lui Paolo, Giuseppina, trăiește o dramă interioară, pe de o parte fiind scârbită de comportamentul impersonal al soțului, pe care însă nici la moartea sa nu îl neagă sau pângărește și pe de altă parte, iubirea tandră de care s-ar putea bucura alături de cumnatul său, Ingazio.

Dragostea mocnită dintre cei doi este delicat descrisă de către scriitoare, care aduce în prim plan suferința și renunțarea la propria bucurie în detrimentul nepătării numelui.

O altă poveste de dragoste este cea dintre Vincenzo și Giulia, o tânără care intră tumultos în viața moștenitorului dinastiei Florio și pe care i-o dă peste cap. Relația dintre cei doi alcătuiește o mare parte din nucleul cărții, care aduce un mare plus de sentimente răscolitoare și intense.

Un alt aspect ce face lecturarea acestei cărți o adevărată cursă emoțională este condiția familiei Florio, care deși și-a câștigat cu multă sudoare dreptul de a fi printre înalta societate, aceștia sunt încă priviți ca niște străini, deseori fiind înjosiți în public sau pe la spate.

„Amintirea unei copilării senine este darul cel mai de preț pe care un părinte îl poate face copiilor săi.”

Cartea tratează mai multe sfere, atât cea a dragostei năbădăioase, cât și statutul social și rigorile unei lumi încuiate, unde sângele și strămoșii înseamnă mai mult decât munca cinstită.

Mi-a plăcut cartea tare mult, m-a ținut captivă într-un univers maritim al secolelor trecute, unde descrierile prăvăliei cu condimente mi-au gâdilat simțurile, poveștile de dragoste mi-au înmuiat inima, iar dramele sociale mi-au întărâtat spiritul civic, totul pe fondul unei Italii apuse, dar impunătoare și o familie cu un trecut strălucitor.

Recomand cartea cu mare drag, este o lectură duioasă, care însă nu se sfiește să taie și cele mai delicate sentimente, dar care îi aduce cititorului o mână de personaje captivante, istorice și de legendă ale unui oraș tumultos.

Leii Siciliei reprezintă primul roman dintr-o trilogie axată pe dinastia Florio, care deja a ațâțat mii de cititori și de la care am așteptări mari în cea ce privește continuarea celorlalte două volume.

Acest prim volum se încheie în anul 1868, astfel că următoarea carte se anunță a fi și mai plină în adrenalină și evenimente tulburătoare, pe care, fără îndoială, scriitoarea Stefania Auci le va împleti într-un roman răscolitor.

Leii Siciliei a apărut în colecția Babel la Editura Nemira și poate fi găsită aici.