Ciobanul de azi

Când spui Agatha Christie, spui geniul literaturii polițiste și implicit, gândurile milioanelor de cititori se duc spre capodopera ei – Zece negri mititei.

S-au scris mii de recenzii despre cartea apărută în noiembrie 1939 pe care mulți au numit-o cea mai bună carte polițistă, volum ce s-a achiziționat în peste 100 de milioane de exemplare în toate colțurile lumii, fiind unul dintre cele mai bine vândute titluri din toate timpurile.

Eu am citit-o pentru prima dată în 2014 și am rămas șocată de iscusimea Agathei, care reușește să transforme o poveste despre justiție și dreptate într-un thriller polițist de nota 10. Anul acesta, pentru a celebra cum se cuvinte cea de-a 200-a lectură a anului, am ales să o recitesc, fiind curioasă cât de diferită îmi va părea sau dacă cunoașterea criminalului mi-ar știrbi din plăcerea lecturării.

Pot să spun că mi-a plăcut și mai mult la a doua recitire, acum fiind mai atentă la construcția magistrală a intrigii și a celor zece personaje, totodată fiind tot timpul acompaniată de misterul adâncit și suspansul ce crește în intensitate cu fiecare nouă crimă.

Zece oameni sunt ademenți de către un misterios domn U.N. Owen să vină pe insula Negrului, fiecare sub diferite pretexte, cum ar fi o vacanță neașteptată, un loc de muncă bănos sau întâlnirea unor prieteni vechi. Ceea ce e interesant la acest grup aparent inofensiv este faptul că fiecare dintre cei zece a fost făptașul unei crime nepedepsite de sistemul justițiar.

Astfel că în prima seară pe insulă, o înregistrare la gramofon dezvăluie crimele produse de fiecare din cei zece invitați, producând atât rumoare printre ei, cât și o stare de frică amestecată cu un umor negru. Înregistrarea îi informează că au fost aduși pe această porțiune de pământ departe de ochii lumii pentru a plăti pentru ceea ce au făcut.

Astfel că începând chiar din prima seară, invitații încep să moară de mâna unui criminal justițiar aflat mereu în umbră. Moartea fiecăruia este atribuită unei poezii mai vechi, care deși le dă toate detaliile următoarei crimei, tot va face ravagii printre invitați.

“Zece negri mititei

Au cinat sub luna nouă;

Unul însă s-a înecat

Și-au rămas doar nouă.

–

Nouă negri mititei

Au stat noaptea după trei,

Unul s-a-ntrecut cu somnul

Și-au rămas doar opt din ei.

–

Opt negri mititei

Trec prin Devon într-o noapte;

Unul zice: “Eu rămân!”

Și-au rămas doar șapte.

–

Șapte negri mititei

Despicau surcele groase,

Unul s-a tăiat în două

Și-au rămas doar șase.

–

Șase negri mititei

Se jucau c-un stup, netoții;

O albină înțeapă unul

Și-au rămas doar cinci cu toții.

–

Cinci negri mititei

Vor s-ajungă magistrați,

Unul și-a-mplinit dorința

Și-au rămas deci patru frați.

–

Patru negri au plecat,

Hăt pe mare mititeii,

Unul a picat în plasă

Și-au rămas doar trei.

–

Trei negri mititei

Zic: “La zoo e de noi!”.

Pe unu îl strânse un urs în brațe

și-au rămas doar doi.

–

Doi negri mititei

Se uscau la soare un pic,

Unul s-a prăjit de tot

Și-a rămas un negru mic.

–

Un negru mititel,

Rămas singur, singurel,

Cu un ștreang s-a spânzurat

Și n-a mai rămas nici el.”

Recomand cartea cu mare drag, este un must-read pentru toți iubitorii cărților polițiste și nu numai, fiind o lectură cu o construcție ingenioasă, plină de mister și suspans și un grup de personaje foarte bine creionate.

Pentru a vă convinge că Zece negri mititei merită devorată de toți iubitorii de lecturi captivante, m-am decis să scriu cinci motive pentru care e musai să citiți această capodoperă a genului polițist.

1.Personaje creionate la perfecție

Avem parte de zece entități diferite, aduse laolaltă de mâna unui criminal ascuns ce joacă rolul justițiarului. Agatha Christie acordă suficientă atenție fiecărui personaj pentru a capta interesul cititorului și a da un sens întregii intrigi, nelăsând ca detaliile inutile să lungească lectura antrenantă.

2. Un fir narativ magistral construit

Zece personaje sunt aduse în fața justiției pe o insulă departe de ochii lumii. Atât poezia lugubră, cât și decesul succint al fiecărui invitat alcătuiesc o construcție calculată, îngrijită și gândită până la cel mai mic detaliu.

3. Un plot-twist colosal

Fără a da vreun spoiler, de care vă sfătuiesc să vă feriți în cel mai mic detaliu pentru că strică și schimbă complet plăcerea lecturii, vă spun că punctul culminant stă atât la începutul romanului, atunci când înregistrarea la gramofon anunță soarta invitaților, cât și la final, când o scrisoarea acostată de pe mare dezvăluie confesiunea criminalului.

4. O atmosferă ce combină suspansul, misterul și umorul negru cu justiția nelegiuită

De la începutul în forță și pâna la epilogul revelator, Zece negri mititei împletește antrenant misterul, suspansul și justiția într-o lectură alertă, incitantă și briliant de vicleană. Umorul negru are o mică contribuție la clădirea romanului prin folosirea versurilor sumbre ce vestesc moartea fiecărui invitat.

5. Un clasic al genului polițist

Cartea a reușit să schimbe genul polițist și percepția cititorului de rând asupra acestei nișe pline de suspans, aducând volumul din 1939 la statutul de capodoperă a ficțiunii, un reper de temelie pentru orice iubitor de mister și o călăuză pentru scriitorii aspitanți în ceea ce orivește construcția unei intrigi provocatoare și profunde.

Zece negri mititei este tradusă la noi la Editura Litera.

Varianta printată este cea mai bună cale de a descoperi misterul insulei Negrilor, pagină cu pagină, suspansul clădindu-se și cu ajutorul imaginației cititorului. Însă, pe internet și în magazinele de specialitate puteți găsi o sumedenie de adaptări pentru micul și marele ecran ce au impresionat spectatorii și criticii deopotrivă.