Creator la vorbitor – Interviu cu Anamaria și Valentina despre proiectul (Re)descoperă un clasic

Din dorința de a cunoaște omul din spatele artistului român s-a născut Creator la Vorbitor, o rubrică de interviuri cu meșteșugarii literelor și a universului creației românești, de la scriitori, desenatori, pictori, handmade crafters la librari, traducători și editori.

Literatura schimbă vieți, le îmbunătățește, le îmbucură, le emoționează, le întristează, le frustrează, le aduce mii stări în diferite ipostaze și scoate la iveală civismul, compasiunea, dragostea, iertarea sau frica din oameni. Totodată, literatura aduce oamenii mai aproape, așa cum putem vedea la proiectul (Re)descoperă un clasic, unde zeci de cititori gustă în fiecare lună din belșugul clasicilor.

Anamaria și Valentina s-au întâlnit pe instagram, unde dintr-o postare a sfârșitului de an 2019 a răsărit întrebarea „La ce folosește un clasic”. Din discuțiile lor a dospit provocarea redescoperă un clasic, fiecare lună fiind îndreptată spre un anumit titlu ce a marcat cumva istoria literaturii universale.

Am stat de vorbă cu cele două și am aflat puțin despre cine se află în spatele acestei provocări, cum a luat naștere, dar și ce reflecții le-au adus după un an de împărtășit lectura clasicilor cu alți iubitori de pe instagram.

Bine v-am găsit, fetelor! Înainte de toate, spuneți-mi câteva lucruri despre voi și despre pasiunea voastră pentru lectură.

Anamaria: Îți mulțumesc pentru invitație, Ioana!

Mă numesc Anamaria, recent am împlinit 30 de ani și sunt fascinată de cărți încă de când eram mică și nu știam să citesc. De câțiva ani, postez pe instagram despre cărțile care mi-au plăcut, deși nu atât de des pe cât mi-aș dori. Mult timp am fost cunoscută sub numele „anareads”, dar pentru că începuseră să apară nume similare cu al meu, anul acesta am decis să îl schimb și astfel am devenit „jupâneasa_slovelor”.

În ianuarie 2020, am pornit împreună cu prietena mea, Valentina, proiectul „(re)descoperă un clasic”.

‌Valentina: Numele meu e Valentina și mă aflu în spatele contului de Instagram „danscuocarte” (nume pe care l-am împrumutat din cartea lui Gabriel Liiceanu, „Declarație de iubire”) pentru că toată viața mea a fost un dans cu o carte.  Pasiunea mea pentru cărți a început încă de când nu știam să citesc, ci doar mă jucam prefăcându-mă că citesc. Acum, sunt tot timpul înconjurată de cărți pentru că job-ul meu este acela de librar.

Sunteți două cititoare aparte din mediul online, nu vă ghidați după curentele mainstream, ci preferați o altfel de literatură. După ce criterii vă alegeți lecturile?

Anamaria: Îmi e greu să pun în cuvinte criteriile după care îmi aleg lecturile. În alegerea cărților pe care vreau să le citesc, funcționez mai mult pe bază de intuiție. Deși poate nu e corect spus astfel. Cred că acum, după atâția ani experiență în „meseria” de cititor, alegerea viitoarelor lecturi o fac cumva inconștient. Preferințele mele sunt deja bine formate și foarte rar mai dau peste vreo carte care să-mi displacă cu totul, de exemplu.

Valentina: În majoritatea cazurilor, lecturile mă aleg pe mine. Eu doar încerc să fiu cât mai receptivă și să le recunosc atunci când mă cheamă. Știu că trebuie să citesc o carte atunci când simt că se pliază pe sufletul și pe starea mea de spirit și că-mi poate oferi ceva prețios, i diferență dacă la nivel intelectual sau sufletește.

Cum a luat naștere redescoperă un clasic?

Anamaria: Cândva în 2019, Valentina se întreba într-o postare pe instagram, “la ce folosește un clasic?“. Întrebarea mi-a rămas imprimată în minte și tot gândidu-mă la ea, mi-a venit ideea de a lansa în comunitatatea noastră de instagram un fel de provocare care să ne determine ca în 2020 să (re)citim un clasic pe lună. Personal, de aproximativ trei ani îmi tot propusesem să recitesc câțiva clasici, dar de una singură nu am reușit aproape defel să fac asta.

Astfel, a luat naștere proiectul nostru.

‌Valentina: Anul trecut făceam o postare în care puneam întrebarea (întâlnită în Dilema veche, dar la care mă tot gândisem și eu)  „La ce folosește un clasic?”. După puțin timp, Ana mi-a scris super entuziasmată întrebându-mă  dacă nu aș vrea să facem împreună o pagină, doar cu cărțile clasice, și să lansăm o provocare de a citi câte un clasic pe lună. Așa că, ne-am provocat în primul rând pe noi două să acordăm mai multă atenție clasicilor.

De ce clasici și nu contemporani sau câștigători ai premiului Nobel de exemplu?

Anamaria: În cazul meu a fost simplu. După cum am spus deja mai sus, îmi doream de câțiva ani să recitesc câțiva clasici pe care îi citisem în liceu și facultate, dar singură nu reușeam nici cum. Știam că am nevoie de puțină împingere de la spate, iar postarea Valentinei de care povesteam a picat la țanc.

‌Valentina: Vorbind la nivelul țării noastre, mie mi se pare că cititorii, dar și editurile, tind sa ignore literatura clasică și să uite că cel mai mare premiu pe care o carte îl poate câștiga e să treacă testul timpului.

Care este clasicul vostru preferat?

Anamaria: Îmi este greu să aleg numai unul. Fiecare autor clasic e deosebit în felul său.

Valentina:„Idiotul” de  Dostoievski și „Jane Eyre” de Charlotte Bronte.

Cum alegeți cartea fiecărei luni?

Anamaria: Pentru mine criteriul principal e ce anume îmi doresc să recitesc sau ce aș citi din ce nu am citit până la momentul respectiv (puțin egoist, știu). Totodată, încerc prin clasicii pe care îi propun să nu îi aleg mereu pe cei mai dificil de parcurs, să spunem.

Valentina: În funcție de ce ne dorim mai mult să citim, de ce credem că s-ar potrivi pentru luna respectivă, fiecare dintre noi alege pe rând.

Cărțile alese sunt deja citite de voi. Cum este a doua lecturare a unui clasic?

Anamaria: Întotdeauna, la încă o recitire a unui clasic, lectura mi se pare și mai bună și mai plină de semnificație ca ultima dată. Desigur că, odată cu înaintarea în vârstă și cu noi experiențe de viață căpătate, altfel vezi anumite lucruri, altfel te raportezi la cărțile pe care le (re)citești.

‌Valentina: Chiar mai revelatoare decât la prima citire, deoarece cărțile clasice au atât de multe straturi pe care e imposibil să le pătrunzi la prima citire. Pentru mine e ca și cum m-aș reîntâlni cu un foarte bun prieten.

Ce face o carte să devină un clasic?

Anamaria: O să fiu foarte scurtă și o să spun doar atât: probabil caracterul său de universalitate.

‌Valentina: Faptul că trece de testul timpului, că subiectele rămân mereu actuale și prezente în orice epocă ar fi fost scrise.

Suntem mereu asaltați de noutăți editoriale. De ce este bine, pe lângă susținerea scriitorilor contemporani, să citim și clasici?

Anamaria: Am mai spus lucrul acesta și în altă parte, dar vreau să îl repet și aici dacă îmi permiți. Clasicii sunt cei care au influențat, modelat și format literatura de azi. Rolul lor pentru modul în care am ajuns să scriem și să citim în prezent, a fost și este crucial. Cred că citindu-i pe clasici ne putem da seama că literatura nu există într-un spațiu vid, ci că a fost modelată și modificată de secole de scriitori care fie au dat naștere unor întregi mișcări și genuri literare, fie s-au rupt de anumite tradiții și idei bine înstăpânite în mentalul colectiv, devenind adevărați deschizători de drumuri.

Când citesc autori contemporani, de exemplu, mie îmi place să analizez și să descopăr în scrierile lor influențe ale autorilor din trecut.

‌Valentina: Literatura clasică are mereu ceva nou de oferit, fiind în același timp actuală vremurilor pe care le trăim noi.  Pe lângă asta, eu cred că doar citind și romane clasice se poate dezvolta mintea și înțelegerea asupra lumii pe care un cititor experimentat ar trebui s-o aibă. 

Care scriitor/titlu credeți că are potențial pentru a deveni un clasic în viitor?

Anamaria: Eu aș paria pe Margaret Atwood.

‌Valentina: Primul nume care-mi vine în minte e Haruki Murakami.

Cine câștigă, pentru voi, dintre un clasic și un contemporan?

Anamaria: Nu cred că e vorba de competiție aici. Prin urmare, nu am un răspuns potrivit la această întrebare.

‌Valentina: Depinde de foarte multe lucruri… Totuși, cred că de cele mai multe ori m-am simțit mai împlinită citind un clasic.

Suntem aproape de final de an. Ce concluzii ați tras după 12 ediții de redescoperă un clasic? Mai gustă cititorii literatură clasică?

Anamaria: Pot spune că răspunsul pe care l-am primit în urma proiectului nostru a fost extraordinar. Zeci de persoane ni s-au alăturat și au citit clasicii propuși de noi, în concluzie, eu aș spune că, da, cititorii mai gustă literatură clasică. Nu ne-am așteptat niciodată, și nu cred că se supără Valentina dacă spun asta și în numele ei, să primim o astfel de susținere și un astfel de răspuns entuziast.

‌Valentina: Eu cred că am reușit să mișcăm cât de cât lucrurile și să îndreptăm puțin mai mult atenția cititorilor și spre cărțile clasice. Pe mine mă bucură în mod special să văd cititori tineri dornici să guste din literatura clasică, și e o împlinire personală să știu că au ajuns la o carte anume datorită nouă.

Cum vedeți viitorul comunității redescoperă un clasic? Aveți un țel anume sau vă adaptați din mers?

Anamaria: Eu aș spune că ne adaptăm din mers. Deocamdată nu avem vreun plan bătut în cuie cu privire la viitorul comunității. Dar sper să se alăture demersului nostru cât mai multe persoane.

‌Valentina:‌ Cu siguranță ne adaptăm din mers. Dar, ne dorim din tot sufletul să continuăm să citim cât mai multe cărți clasice și, normal, să-i convingem și pe alții să ni de alăture.

La final, spuneți-mi 5 lecturi ce v-au impresionat pe voi în ultima vreme.

Anamaria: Lectura care m-a impresionat cel mai recent este chiar clasicul lunii noiembrie, și anume, „Casa veseliei” de Edith Wharton. Alte lecturi care m-au impresionat în ultima vreme sunt: „20 de ani în Siberia”, de Anița Nandriș-Cudla, „Fiecare moare singur”, de Hans Fallada, „Luminile și umbrele sufletului”, de Petru Creția și „Viața mincinoasă a adulților”, de Elena Ferrante.

‌Valentina: Clasicul lunii noiembrie, „Casa veseliei” de Edith Wharton m-a lăsat cu siguranță cu mintea gândindu-mă la el. Apoi ar mai fi „Laur” de Evgheni Vodolazkin, „Între cer și pământ” de Stefansson, „Toamna” de Karl Ove Knausgard și un volum de poezie al Anei Blandiana „Arhitectura valurilor”.

Eu nu pot decât să le mulțumesc fetelor – Anamaria și Valentina – pentru această ocazie minunată de a arunca o privire în cufărul (Re)descoperă un clasic. Ceea ce au reușit să facă în aceste 12 luni este uimitor și merită toată aprecierea noastră!

Nu uitați să intrați pe contul Redescoperă un clasic, unde puteți vedea părerile diversificate ale citititorilor despre clasicii mult iubitei literaturi.

Pe Anamaria, aka jupâneasa slovelor o găsiți pe contul ei de Instagram – @jupâneasa_slovelor – iar pe Valentina, ce se împletește în dansuri profunde cu lecturile o găsiți pe @danscuocarte

Mulțumesc fetelor și mult succes cu acest proiect minunat!

P.S. S-au anunțat deja primele patru lecturi pentru anul 2021 😉


Un gând despre “Creator la vorbitor – Interviu cu Anamaria și Valentina despre proiectul (Re)descoperă un clasic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s