Anamaria Ionescu scrie o poveste despre generația postdecembristă, cu bune, dar mai ales cu rele, unde redă vivid și cu profunzime dramele și traumele unei familii afectate de regimul asupritor.
Crăciunul care nu a mai venit nu este o carte fericită despre magia sărbătorilor de iarnă, este mărturia vie a tranziției între comunism și libertate, unde nu doar Statul suferă modificări, ci mai ales individul, schimbări ce marchează o generație întreagă.
Cartea ne spune povestea Anei, care în 1989, înainte cu ceva timp de căderea comunismului, îl primește între patru scânduri pe Iulian, fratele ei mai mare. Acesta încercase să treacă clandestin frontiera, dar fusese prins și condamnat la închisoare. Câteva săptămâni mai târziu familiei îi este adus trupul sigilat și înștiințarea că Iulian s-a sinucis.
Ceea ce urmează în următoarea perioadă sunt încercările eșuate ale Anei și familiei sale de a afla adevărul despre moartea lui Iulian, care nici în ruptul capului nu ar comite un asemenea act. Ajutați de Trocan, un bun prieten de-al lui Iulian, familia Anei se luptă cu un sistem mizer și mârșav ce strivește libertatea și adevărul.
Odată cu decembrie ’89 și revoluția mult visată, viața Anei se schimbă radical, atât pe plan personal, cât și profesional. Relația cu Trocan trece de granițele unei prietenii strânse și se transformă într-o iubire reconfortantă, fără prea multă pasiune din partea ei, însă și fără opoziție. Acceptă relația fără temeri cu Trocan în ciuda unei amoreli intense cu Vlad, șeful ei cu 20 de ani mai mare, un fotograf ce o va iniția pe Ana în tainele fotografiei.
Curând, Ana își dă seama că Revoluția nu schimbă prea multe, cel puțin nu peste noapte, iar visele și idealurile unei Românii ca afară se năruie cu fiecare an. Amintirea lui Iulian nu o părăsește nicicând, acesta cerându-și dreptatea.
Volumul se aseamănă mult cu un bildungsroman, prezentându-ne viața Anei și încercările prin care trece de-a lungul anilor. Mi-a plăcut structurarea compactă a lecturii, cât și construcția personajelor, în fruntea cărora stă Ana, cu a sa personalitate bine creionată și bine argumentată.
Crăciunul care nu a mai venit dă glas unei generații marcate de regimul comunist și de căderea acestuia, punând accent pe schimbării produse în omul de rând, în mintea și conștiința eliberate de sub jugul strict al unei ideologii opresive.
Mi-a plăcut tare mult cartea, însă trebuie să recunosc că nu mi-a fost ușor să citesc unele atrocități aduse libertății cuvântului. Vocea naratorului se pierde printre substraturile a trei decenii de schimbări și idealuri. Anamaria Ionescu pune un văl foarte subțire între imaginație și realitatea, ficțiunea pălind în fața istoriei concrete.
Pe fondul unui stil cursiv și curat, lectura pictează un tablou sumbru, dar autentic, al renașterii generației postdecembriste folosindu-se de dramele unei familii normale, în fruntea căreia este Ana și ale sale suișuri și coborâșuri.
Recomand cu mare drag romanul Crăciunul care nu a mai venit, va trezi multe amintiri în cititorii din generația în cauză și îi va intriga pe cei mai tineri care nu au trecut prin comunism și care nu au trebuit să se adapteze unei așa schimbări.
Crăciunul care nu a mai venit de Anamaria Ionescu a apărut la Editura Tritonic în colecția Lit și poate fi găsit atât pe site-ul editurii, cât și pe Libris.ro.
Ciobanul de azi 