Ciobanul de azi

Anul 2020 a fost un an plin de provocări, pe toate planurile, iar din punct de vedere al lecturilor, un an bogat, în majoritate de literatură contemporană, thriller și mystery.

În tolba lui 2020 am adunat 215 cărți, poate dacă mă străduiam puțin mai mult ajungeam la 220, dar trebuie să menționez că în acest număr nu am inclus cărțile pentru copii, în special cele din colecția Dar Motan sau cele de la Editura Signatura, așa că pot să spun că am egalat în lecturi cifra anului 😀 (nu că ar conta numărul, dar dă bine 😉)

Așa că să fac un top al celor mai bune cărți ale anului necesită mult timp și un efort considerabil pentru că multe lecturi mi-au alinat sufletul, pe multe le-am îndrăgit și sunt și câteva pe care musai vreau să le recitesc la un moment dat.

Și pentru că am citit peste 200 de cărți nu mă pot opri la doar 10 sau 12 lecturi, așa că am lărgit puțin cureaua standard și am ales 25 de cărți pe care vi le recomand și vouă cu mare drag. Fie că sunt thriller, non ficțiune, literatură românească sau cărți pentru copii, toate aceste cărți mi-au oferit experiențe minunate ce mi-au rămas întipărite în minte și suflet. Despre toate am scris câte un articol detaliat pe blog, așa că nu uitați să aruncați un ochi în direcția cărții ce vă atrage.

*Cărțile nu sunt clasificate în nici o ordine anume, dar am încercat să păstrez o oarecare categorisire generală.

Elogiu umbrei de Jun’ichirō Tanizaki

Una dintre cele mai recente lecturi care însă și-a pus amprenta datorită simplității și delicatății cuvântului romancierului japonez.

Jun’ichirō Tanizaki scrie un splendid eseu despre simțul estetic japonez, în care elogiază delicatețea și nuanța tradiționalismului asiatic, punând în centrul său umbra și întunericul. Elogiu umbrei este mărturia ce întărește caracterul nemuritor și neprețuit al colțurilor pământii ce au definit un întreg popor vreme de milenii întregi.

Am scris mai multe despre carte aici.

Cu ultima suflare de Paul Kalanithi

Volumul de memorii sfâșie și răstălmăcește sentimente de frustrare, de tristețe, de disperare și mâhnire adâncă, dar poartă și amprenta caldă a unei speranțe ce nu încetează să licăre prin intermediul cuvintelor lui Paul. Acesta își prezintă cursul vieții, care deși nu a fost lin în toate stagiile sale, a dus la plăsmuirea unui suflet împlinit, ce s-a resemnat în fața morții iminente și a transmis mai departe voița de fier de a-ți accepta soarta.

Am scris mai multe despre carte aici.

Capitole din autobiografia mea de Mark Twain

Tot la capitolul de autobiografii ce m-au marcat se numără și acest volum cuprinzător a lui Mark Twain. Cartea de aproximativ 400 de pagini portretizează un artist, care are momente de excentritate colorată sau de emotivitate interioară, dar care împreună alcătuiesc un om captivant, spumos, ieșit din comun, de o ciudățenie specifică secolului al XIX-lea, care a pus trup și suflet în operele sale, dar și un familist convins, care își iubea nevasta și copiii și care s-a văzut nevoit să treacă printr-o cumpănă grea.

Am scris mai multe despre carte aici.

Omul în căutarea sensului vieții de Viktor E. Frankl

Volumul îndeamnă omul la acceptare și la înțelegere interioară, care cu multă muncă îți aduc fericirea deplină. Speranța este cârma vieții, care la fel ca și în cazul lui Frankl, te poate ține pe linia de plutire și te poate conduce spre sensul acesteia. O lectură marcantă, pe care cu siguranță o voi reciti la un moment dat.

Am scris mai multe despre carte aici.

Autobiografia de Agatha Christie

Dacă suntem la capitolul de autobiografii, bineînțeles că nu am cum să nu o menționez pe Regina Crimei – Agatha Christie, scriitoarea ai cărei cărți mă binedispun mereu. Sunt foarte multe de spus despre această carte. În ea regăsim gândurile sincere ale Agathei, este ca și cum o ascultăm cum ne povestește viața ei, cu bune și cu rele: prima carte scrisă, greutățile războiului, primul soț, suferința divorțului, bucuriile aduse de fiica ei – Rosalind, călătoria cu Orient Express-ul, cel de-al doilea soț care este mai tânăr decât ea, aventurile lor în Orient și multe altele, care sunt compresate în această carte, care deși pare stufoasă, nu este deloc suficientă pentru ce viață a trăit.

Am scris mai multe despre carte aici.

Tribul Mentorilor: Scurte sfaturi de viață de la cei mai buni din lume de Timothy Ferriss

Tribul Mentorilor este o carte ce te face să vrei să fii mai bun, care te împinge de la spate, care îți șoptește că se poate, că visul tău nu e o prostie și care încearcă să te motiveze să fii cea mai bună și mai de succes versiune a ta. Cartea poate speria pe oricine prin volumul mai mult decât intimidant, dar este o lectură fluidă, ce curge și încearcă să și aducă schimbări în cititori pe parcurs. Cu siguranță că nu este o carte de citit într-o zi sau două, ci mai mult o lectură de lungă durată, la care să revii ori de câte ori ai nevoie de puțină inspirație.

Am scris mai multe despre carte aici.

Esențialismul. Disciplina de a urmări mai puțin de Greg McKeown

Încheiem non ficțiunea cu Esențialismul, ce prezintă cititorului, prin exemple concrete, diferite metode prin care fiecare dintre noi putem să ne petrecem timpul mai cu folos, fie că e vorba de scurtarea timpului petrecut pe telefon sau renunțarea la proiecte ce nu ne fac plăcere. A fost printre primele lecturi ale anului și cred că nu ar strica să o recitesc la un moment dat.

Am scris mai multe despre carte aici.

Mythos. Miturile Greciei repovestite de Stephen Fry

Cine nu iubește miturile Greciei, legendele Zeilor și ale lor îmbârligături amoroase și sociale? Această carte reprezintă o lectură antrenantă, bogată și plină de informații ce cuprinde istoria celor mai renumiți și controversați zei, cum ar fi Uranus, Gaia, Zeus sau Afrodita, dar și povești mai necunoscute ale unor personaje secundare, cum ar fi multitidinea de copii ai lui Zeus și relațiile dintre ei.

Aici am publicat un articol cu cinci episoade marcante din Mythos.

Cartea miracolelor de K.J.Mecklenfeld

Anul acesta m-am reîndrăgostit de cărțile pentru copii, iar una dintre lecturile ce m-au impresionat în mod special este Cartea miracolelor. Am citit-o pe nerăsuflate, fiind captivată de probele prin care trebuie să treacă Finn și prietenii săi. Limbajul, deși simplu, transmite multe emoții și lecții de viață numai bune atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari, de care de multe ori uităm în neliniștea vieții cotidiene.

Am scris mai multe despre carte aici. De asemenea, am avut ocazia să stau puțin de vorbă cu K.J. Mecklenfeld pentru rubrica Creator la Vorbitor, interviu ce îl puteți citi aici.

Florile micuței Ida de Hans Christian Andersen, cu ilustrații de Daniela Iride Murgia

Tot la capitolul cărți minunate pentru copii intră și acest basm fermecător scris de danezul Andersen. Florile micuței Ida este o frumoasă poveste despre sufletul nemuritor al florilor și puterea imaginației pure. Am scris puțin despre carte, alături de alte patru titluri bune de la Editura Signatura aici.

Sherlock Holmes. Semnul celor patru de Sir Arthur Conan Doyle

Stephanie Baudet m-a făcut să mă îndrăgostesc de cărțile cu Sherlock Holmes adaptate pentru copii. Cu toate că acest volum este o variantă simplificată a poveștii originale, este o lectură antrenantă, plină de mister și suspans, ce debordează în energie și vivacitate, ceea ce o face captivantă atât pentru publicul tânăr între 7 și 13 ani, cât și cititorilor maturi, care vor descoperi o poveste savuroasă și fermecătoare.

Am scris mai multe despre carte aici.

Asasinarea lui Roger Ackroyd de Agatha Christie

Continuăm, pe aceeași temă, cu Regina Crimei și romanul Asasinarea lui Roger Ackroyd, un roman considerat de mulți ca fiind cel mai bun roman crime scris vreodată. Anul acesta am recitit cartea și trebuie să recunosc că mi-a plăcut la nebunie. Personajele reprezintă nucleul cărților Agathei, iar romanul de față excelează la acest capitol. Atât protagoniștii, cât și personajele secundare sunt conturate până la ultimul detaliu, trăsăturile lor fiind decojite pe rând pentru a intensifica suspansul până în punctul culminant, când toate indiciile elucidează cazul.

Am scris mai multe despre carte aici.

Zece negri mititei de Agatha Christie

Despre Zece negri mititei nu pot să vă spun decât că e cea mai iubită carte a Agathei, una dintre cele mai cunoscute titluri de ficțiune scrise vreodată și o lectură scrisă de nota zece. Pe blog am și scris un articol cu cinci motive pentru care merită citită, așa că dacă ești interesat aruncă un ochi aici.

Plan diabolic de Rodica Ojog-Brașoveanu

Trecem de la o regină la alta, Rodica Ojog-Brașoveanu având toate calitățile unei dame demne de luat în seamă atunci când vine vorba de cărțile polițiste. Am citit multe cărți de la ea anul acesta, pe toate le recomand cu drag, în special Plan diabolic, care pentru mine este una dintre cele mai bune cărți de la Rodica datorită complexității personajelor și al poveștilor acestora. Avem parte de 13 destine care clocotesc în această oală ermetică aflată la mii de metri altitudine, cu cronometrul bătând insistent asupra trecutului tumultuos.

Am scris mai multe despre carte aici.

Iarna crimelor perfecte de Tony Mott

Pe Tony Mott am cunoscut-o prin intermediul primului roman din seria Gigi Alexa, un medic legist din Brașov. Cartea aceasta are toate ingredientele de a fi un mystery thriller bun: o intrigă bine gândită, personaje bine conturate și o acțiune rapidă și captivantă. Citiți-o pentru că merită! În această toamnă a apărut și volumul II – Toamna se numără cadavrele, iar, cu puțin noroc, la vară ne vom putea bucura de a treia aventură a medicului legist.

Am scris mai multe despre carte aici. În cadrul rubricii Creator la Vorbitor am stat de vorbă cu Tony, interviul putând fi citit aici.

Gastro Noir, povestiri reunite de Bogdan Hrib

Avem și scriitori români contemporani ce scriu literatură polițistă foarte bună, iar această antologie ce se învârte în jurul meselor criminale este exemplul perfect. Vedetele volumui sunt, în ordinea apariției: Lucian Dragoș Bogdan, Horia Gârbea, Anamaria Ionescu, Ștefania Coșovei, Rebeca Cojocaru, Petru Berteanu, Raymond Clarinard, Bogdan Hrib, Daniel Timariu, Teodora Matei, Ligia Enache, Monica Ramirez și Lucia Verona, cei mai mulți putând fi citiți și în alte volume de acest gen tipărite de către cei de la Tritonic.

Am scris mai multe despre carte aici.

Când iese pustnica păianjen de Fred Vargas

Trei persoane în vârstă mor după ce au fost mușcate de acest păianjen, asta cu toate că veninul produs de ei nu ar fi letal. Acest aspect, împreună cu detaliile legate de trecutul decedaților, îl determină pe comisarul Adamsberg să înceapă o anchetă neoficială. Nu m-am așteptat să îmi placă atât de mult, dar am fost fascinată de peisajele pitorești ale Franței, de natura tare simpatică a comisarului și de criminalul cu opt picioare.

Am scris mai multe despre carte aici.

Ce-am găsit al meu să fie de Stephen King

O lectură captivantă, de care nu vrei să te desparți pâna la final și de la care vei vrea mai multe pagini, cu o acțiune tensionată și personaje bine creionate, fiind o carte ce îi solidifică statulul lui King de scriitor de top. 2020 a fost anul în care l-am redescoperit pe King și trebuie să recunosc că îmi place mult, așa că musai să îi dați o șansă, mai ales pentru că scrie atât thriller și polițist, cât și scary sau horror.

Am scris mai multe despre carte aici. Totodată, am și făcut un top la favoritelor de la King, ce poate fi găsit aici.

Watchmen de Alan Moore

Anul 2020 a fost anul în care am intrat puțin și în sfera benzilor desenate, iar romanul Watchmen este la crème de la crème în acest gen. În cele 450 de pagini cartea trece de bariera unui simplu roman grafic și pătrunde în domeniul psihologiei și al traumelor, unde diferența dintre bine și rău este doar o linie difuză, iar personajele dau viață analizei condiției umane.

Am scris un articol stufos despre carte aici.

Micul saturnian de Octavian Soviany

Soviany a devenit în ultimul timp unul dintre scriitorii mei preferați, cel puțin din aria românilor contemporani, asta pentru că tot ce am citit până acum de la el mi-a plăcut tare mult. Aveam așadar mari așteptări și de la această carte, știind că Soviany este un scriitor ce nu dezamăgește, iar dacă la acest amănunt adăugăm și viața colorată a lui Verlaine, obținem rețeta de succes pentru o lectură de neratat. Stilul de scriere este delicat și plin de metafore rafinate, care fac parcurgerea cărții să fie una plăcută, dar și tumultoasă și răscolitoare.

Am scris mai multe despre carte aici.

Povestea funcționarului care a devenit curier de Dana Nichițelea

Tot din sfera scriitorilor români contemporani talentați se numără și Dana Nichițelea, care m-a surprins cu volumul ei de povestiri. Poveștile întruchipează oameni reali, de zi cu zi, ce trec prin situații cotidiene, dar care prin măiestria Danei reușesc să ne transmită multă emoție, iubire, trădare, furie sau milă.

Am scris mai multe despre carte aici.

Pachinko de Min Jin Lee

Anul acesta am reușit să pătrund puțin și în cultura asiatică, romanul Pachinko fiind lectura ideală pentru a învața puțin despre viața coreenilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Destinul uman este principala temă a romanului, alături de dragoste, pierdere, hotărâre, noroc, dar și multă perseverență. Recomand cartea cu mult drag, este una dintre cele mai bune cărți citite de mine în ultimul timp, o carte ce m-a întristat, m-a făcut să râd, să plâng, să mă enervez, dar și să sper în altruismul unor inimi generoase.

Am scris mai multe despre carte aici.

Leii Siciliei de Stefania Auci

Tot din categoria de cărți ce surprind destinul unor generații se numără și Leii Siciliei, o carte tare frumoasă ce ne prezintă o întreagă saga a uneia dintre cele mai cunoscute case a Italiei, familia Florio. Mi-a plăcut cartea tare mult, m-a ținut captivă într-un univers maritim al secolelor trecute, unde descrierile prăvăliei cu condimente mi-au gâdilat simțurile, poveștile de dragoste mi-au înmuiat inima, iar dramele sociale mi-au întărâtat spiritul civic, totul pe fondul unei Italii apuse, dar impunătoare și o familie cu un trecut strălucitor.

Am scris mai multe despre carte aici.

Cronici marțiene de Ray Bradbury

Îmi place ca din când în când să ies din zona mea de confort, așa că anul acesta am citit și puțin SF prin intermediul volumului cu povestiri în ramă – Cronici marțiene. Ficțiunea se îmbină într-un mod revelator cu speranța și cu eșecul. Lectura nu este neapărat o revelație, aspectele nimicitoare ale rasei umane fiind cunoscute, dar lasă cititorul dezolat și demoralizat, știind cât de pline de adevăr sunt evenimentele prezentate în carte. Totuși, se zărește o mică fărâmă de speranță în cei ce reușesc să își depășească umila condiție, ceea ce lasă puțin loc pentru speranță și nădejde că poate poate, cine știe, ne vom putea schimba.

Am scris mai multe despre carte aici.

Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig

Închei, aleatoriu, cu romanul Biblioteca de la miezul nopții, o carte ce a rezonat foarte mult cu interiorul sufletului meu. Cartea ne duce într-o călătorie a cunoașterii de sine, unde cititorul este pus față în față cu propriile decizii și alegeri, unde fericirea deplină rămâne un vis nepalpabil pentru mulți, fiind mai mult o dezamăgire ce roade tot mai mult din ființa fiecăruia. Pentru mine a fost una dintre cele mai bune lecturi citite în ultimii ani deoarece Haig a reușit să îmbrace depresia, regretele, nesiguranța, nevoia de a aparține în straie metaforice ce redau atât de delicat emoțiile negative, cât și speranța ce ne împinge de la spate.

Am scris mai multe despre carte aici.

Bineînțeles că au fost mult mai multe cărți ce mi-au plăcut anul acesta, pe care le puteți descoperi dacă răsfoiți puțin blogul acesta 😉 2020 a venit și cu prima provocare lansată pe contul de Instagram – #provocareaAgathaChristie, cu o rubrică de interviuri cu români talentați – Creator la Vorbitor și cu multe alte lecturi și momente memorabile.

Eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru că sunteți aici, pentru că mă urmăriți, mă citiți și mă încurajați să continui să împărtășesc cu alți cititori pasionați dragostea mea pentru lectură. An Nou Fericit și să ne vedem cu bine și la sfârșitul anului viitor!