Ciobanul de azi

Din dorința de a cunoaște omul din spatele artistului român s-a născut Creator la Vorbitor, o rubrică de interviuri cu meșteșugarii literelor și a universului creației românești, de la scriitori, desenatori, pictori, handmade crafters la librari, traducători și editori.

Deja știți că mie îmi plac la nebunie cărțile polițiste, iar dacă acestea sunt scrise și de românii noștrii, atunci este și mai bine, așa că titlurile de la Editura Tritonic îmi aduc multe lecturi savuroase, cu detectivi autohtoni și anchete cu o doză dravănă de mister și suspans de prin meleagurile mioritice. Așa că astăzi am intrat puțin în culisele editurii și am stat de vorbă cu Rebeca Cojocaru, redactor-șef la Tritonic.

Pe lângă faptul că este un redactor-șef de excepție, aducând publicului român o mulțime de titluri de suspans, romance sau academice, Rebeca este și un om minunat, ce iubește să se lase vrăjită de o poveste bună și să își împărtășească dragostea pentru lectură cu alți cititori pe la târgurile de carte sau mai nou, în mediul online.

Mai jos veți putea să o descoperiți pe Rebeca în mai multe ipostaze, atât ca redactor-șef ocupat toată ziua cu provocările și responsabilitățile ce vin cu acest post, dar și ca cititor înrăit și iubitoare de eșarfe.

Bine te-am găsit, dragă Rebeca! În primul rând, spune-ne câteva lucruri despre tine, locul de unde te tragi și facultatea urmată.

Sunt doctorantă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, tot aici am luat licența și masteratul. M-am născut la Câmpulung Muscel și am locuit în Lerești, unde acum sunt părinții mei, dar Bucureștiul este locul meu de muncă și de școală.

Ochii maro, părul creț, port pantaloni și îmi plac eșarfele. Cea mai recentă achiziție e o căciulă de lână roz. Deci, după cum poți observa sunt un om normal. Mă rog, mai pictez din când în când, dar altceva nimic special.

De unde pasiunea pentru citit?

Habar n-am, citesc de când mă știu. Citesc ce-mi place, ce-mi cade în mână, ce-mi recomandă prietenii și… ce trebuie să citesc de la job!

Care ai spune că este cartea ta preferată pe care ai citit-o la nesfârșit?

Nu cred că pot să aleg una singură. Cred că fiecare carte pe care o citesc are ceva să-mi ofere, să mă învețe sau doar să mă plimbe prin alte meleaguri, în acel moment al vieții. Totuși, îmi vine în minte o carte pe care o recitesc, și o am pe birou mai tot timpul, Evadarea din sine. O tentație contemporană, de David Le Breton.

Care sunt câteva dintre ultimele tale lecturi?

Jocul minciunii, Ruth Ware, Bastarda Istanbulului, Elif Shafak, Toamna se numără cadavrele, Tony Mott, Reziliență de Bogdan Hrib, Și ne vom întâlni de Crăciun, Octave von Broda

Care ar fi un top cinci cu scriitori musai de citit pe care tu îi îndrăgești?

E dificil să aleg doar cinci. Voi încerca, într-un mod aleatoriu. Irving Stone, Esther Perel, Alain de Botton, Bogdan Hrib, Domnica Rădulescu.

De ceva timp ești redactor-șef la Editura Tritonic. Spune-ne care este drumul pentru a deveni redactor șef la o editură.

Nu există un drum. Există șansă, perseverență, eforturi… Și mai ales cred că trebuie să-ți dorești și să-ți placă munca într-o editură. Nu e chiar roz, cum e căciula mea cea nouă. Așadar nu există o rețetă!

Ce presupune munca ta de zi cu zi ca redactor șef?

Hmm. Greu de răspuns. Fiecare zi e atât de diferită, imposibil să ai două zile identice. Singurul lucru asemănător este cafeaua de dimineață și cele zece minute pe care le petrec contemplând cărțile de pe rafturile librăriei. Apoi deschid mail-ul și începe distracția. Mă rog, chiar credeți că e numai distracție? Nu e.

Cum a fost prima zi ca redactor șef?

Oricât aș încerca nu-mi amintesc. Probabil pentru că am primit noi atribuții treptat și a fost un ritm ce s-a potrivit cu mine, cu personalitatea mea. Și trebuie să recunosc că tot meritul îl are Bogdan Hrib, care a știut cum și când aveam nevoie să învăț ceva nou, să preiau anumite sarcini și anumite responsabilități.

Ești un redactor șef foarte tânăr. Cum crezi că te ajută acest aspect în ceea ce privește competivitatea cu alte edituri?

Păi sunt și alte edituri care au conducere foarte tânără. Ana Nicolau e director general la Nemira, din 2015, atunci când avea… 27 de ani. Deci a fi redactor șef la 25 nu e ceva chiar atât de neobișnuit și nemaiîntâlnit.

Ești absolventă de asistență socială la Universitatea din București, dar profesezi în domeniul cărților. Care ai zice că este asemănarea între aceste două specialități?

Cred că ambele domenii au cumva în centru puterea de a vindeca, de a schimba, de a transforma vieți. Și cred că de  multe ori se și întrepătrund. Cititul vindecă și e minunat dacă ne gândim… noi fiecare suntem povești și avem nevoie de povești în viața noastră. Am o imagine în minte, care este mai vie și mai clară ca niciodată și care portretizează îngemănarea a celor două domenii. Este imaginea unui om al străzii, pe care l-am cunoscut acum cinci ani și care purta cu el două cărți ale autorului Orhan Pamuk, Zăpada și Mă numesc Roșu. Eu eram concentrată pe rezolvarea nevoilor fiziologice primare, de supraviețuire, mâncare, apă, adăpost. Iar după aproape o oră de discutat, de căutat soluții pentru a găsi un adăpost de noapte, posibilitatea unui loc de muncă, se întoarce oarecum stânjenit de ce vrea să spună, și mă roagă dacă pot să-i aduc câteva cărți, cu promisiunea că le va înapoia.

Ce îți place cel mai mult la slujba ta de redactor șef?

Iubesc târgurile de cărți. Iar în anul 2020 am spus-o de atâtea ori și am simțit dorul de târguri mai mult ca niciodată. Iubesc târgurile de carte de la noi din România, dar și din străinătate. 

Dar care ar fi și un aspect ce-ți displace?

Dacă voi ajunge în momentul acela, să-mi displacă, voi face altceva, poate chiar asistență socială. Cred că e un mod de a trăi. Nu e doar un job, de la 9 la 5, ai bifat niște task-uri, pleci de la serviciu și uiți de job. Și de multe ori vine cu provocări, cu momente mai dificile, dar dacă le privești în ansamblu e un tablou plin de profunzime, cu bucurii, cu oameni frumoși, cu cărți minunate, cu povești de suflet, cu treburi administrative, cu ore multe de muncă.

Ce cauți tu într-un manuscris pentru a fi publicat la Editura Tritonic?

Să mă facă să uit că citesc. De fapt să trăiesc povestea. Deși timpul nu-mi permite acest lucru cu fiecare manuscris. Așa că trebuie să fie clar și interesant. Iar în cazul manuscriselor de ficțiune dialogul este de o vitală importanță în a decide.

Dacă ar fi să rezumi slujba ta de la Tritonic în 3 cuvinte, care ar fi acelea?

Provocatoare, Creativă, Completă!

Trecem printr-un an greu, cu multe dificultăți, dar totuși Tritonic au scos câteva titluri tare interesante. La ce să ne așteptăm în această primăvară din punct de vedere al noutăților editoriale?

La ce ne așteptăm în această… primăvară. Așadar: un volum nou-nouț – Zei străini, o poveste de dragoste și o anchetă polițistă pe fundalul unei Africi de început de secol XX, apoi o nouă ediție a unui volum colectiv de succes: Schițe de iubire 2.0, în care s-a alăturat și Tony Mott, două ediții noi pentru două romane, sper eu, aproape „clasice” la Tritonic, Parfumul Cracoviei de Lucian Dragoș Bogdan și Ultima fotografie a lui Bogdan Hrib. Asta pentru Valentine.s Day. Apoi va urma un atac mystery & thriller… Dar despre noile romane semnate de Daniel Timariu, Tony Mott, Anamaria Ionescu, Teodora Matei și Lucian Dragoș Bogdan într-o discuție viitoare, sper. Vom avea și al doilea volum din serie al autoarei franceze Johana Gustawsson. Și vor urma niște nordici. Atât. Nu pot să spun mai mult.

Cât de greu a atins piața de carte din România această pandemie?

Consider că cel mai just răspuns îl putem da în urma unei analize din mai multe perspective. Vânzările au scăzut. Pierderile din cauza evenimentelor anulate, lansări de carte, târguri de carte, alte activități de contact fizic cu publicul au fost doar prima parte a tăvălugului care a lovit vânzările. Să ne gândim că în România există o educație deficitară în zona cititului și de multe ori câștigi cititor cu cititor. Cum? Ei bine, vorbind cu el, povestind, încercând să-l faci complice la o poveste. Dacă l-ai convins va mai căuta și altă carte a autorului respectiv, poate își va dori să cunoască autorul, să „alerge” după un autograf.

În cel de-al doilea rând ne uităm la consecințele invizibilității pe piață. În momentul de față, se poate spune că lupta se duce doar în online. Dar în online comenzile nu au crescut considerabil, astfel încât să poată acoperi pierderile din vânzările directe.

Privești viitorul pieței de carte din România cu optimism sau cu tipicul pesimism polițist?

Privesc cu speranță, cu motivație, cu sete pentru promovarea culturii, cu planuri noi.

Ai publicat și tu ceva povestiri în ultimii ani. Vom vedea și un roman de la Rebeca Cojocaru sau preferi munca din spatele creației?

Da, într-adevăr. Am publicat în 4 volume colective, Povești din umbră, Schițe de iubire, Castele de nisip și GastroNoir. Momentan atenția mea este îndreptată preponderent spre scrierea academică, am în lucru două volume. Dar anul acesta voi pregăti o povestire ce va fi publicată în Noir de Brașov.

Ce sfaturi le-ai da viitorilor scriitori?

Să scrie când vor avea ceva de spus. Știu că sună dur. Nu o spun din perspectiva lipsei de experiență. Dar a scrie înseamnă mai mult decât a relata evenimente. Înseamnă a le înțelege și a le transmite. Iar ca să putem exprima, cred că mai întâi trebuie să ne cunoaștem, să știm ce iubim, să înțelegem oamenii din jurul nostru, să privim și apoi să creăm lumi și personaje. Așa că, citește cartea pe care vrei să o citești nu pe cea pe care trebuie să o citești. Ascultă! Vorbește cu un străin! Începi așa și apoi scrie.

Întrebare fulger de final – Top cinci cărți de la Editura Tritonic.

Cred că mi-e imposibil. Dar recomand cu drag următoarele titluri. Reziliență, Toamna se numără cadavrele, Afaceri de familie, Văduva neagră, Ia-le viețile, Angel, Legea talionului, Miercuri. Și aș mai adăuga câteva cărți non fiction Emoțiile sociale, Geopolitică și geoeconomie contemporană, În căutarea Glonțului de Argint, Hărțuirea în spațiul public în România, Introducere în psihologia clinică. Mai sunt multe titluri și cred că ar trebui să le acordăm o șansă, deci aruncă-ți un ochi pe site-ul editurii Tritonic.

Un gând pentru cititorii Tritonic și nu numai!

Cumpărați o carte și citiți-o! Apoi din nou!

Eu nu pot decât să îi mulțumesc din suflet Rebecăi pentru acest interviu și pentru șansa de a putea intra puțin în culisele unei edituri din România! O felicit pentru toate proiectele minunate cu care ne răsfață mereu și îi doresc mult succes atât pe partea profesională, cât și personală! Eu una de-abia aștept să descopăr noile povești ale Editurii Tritonic, despre care voi vorbi, ca de fiecare dată, cu drag, aici pe blog, cât și pe Instagram.

Și, ați auzit-o pe Rebeca, sprijiniți piața de carte prin achiziționarea cărților editurilor românești și prin împărtășirea impresiilor despre lecturi cu alți cititori ❤

Cărțile Tritonic le găsiți atât pe site-ul editurii, cât și pe Libris.ro. De asemenea, Editura Tritonic o găsiți pe Facebook, pe Instagram, cât și pe Blogul Tritonic, iar pe Rebeca o găsiți prin rândurile cărților Tritonic, având întotdeauna grijă ca experiența cititorilor să fie una memorabilă.