„Greutatea corpurilor” de Olivier Sillig – un roman noir polițist al umbrei și al singurătății

Romanele noir au o atmosferă aparte față de cărțile thriller obișnuite, și dacă sunt construite corect, pot hipnotiza cititorul cu ajutorul unei atmosfere întunecate și a detaliilor din umbră. Greutatea corpurilor prinde cititorul într-un joc de-a șoarecele și pisica, nelăsându-l să respire pâna la sfârșitul antrenant, când motivele din spatele criminalului ies la iveală.

Scriitorul elvețian Olivier Sillig ne dovedește prin acest roman că genul noir nu este mort și că poate evolua în concordanță cu tehnologia avansată. Prin Greutatea corpurilor, elvețianul adaugă o nouă poveste în indexul genului noir, căruia îi adaugă câteva elemente de anti-roman polițist ceea ce face ca lecturarea cărții să fie un adevărat puzzle pentru cititor, cel puțin în ceea ce privește începutul enigmatic și confuz.

Avem parte de doi naratori, Vincent și Jean, care ne clădesc fragmentar misterul unei fete găsite moarte în urma unei supradoze, care deși este clasată ca fiind un accident, se pare că în spatele ei se ascund mai multe secrete ținute la adăpost de anumite persoane din ierarhiile de sus.

Jean găsește în scara blocului o tânără cu hainele zdrențuite, pe care o invită în apartamentul său pentru a o îmbăia și hrăni. Fata pleacă pe neașteptate în timpul nopții, fără a scoate vreo vorbă. Însă, aceasta îi lasă un mesaj pe robotul telefonic, prezentându-se drept Emilie Bourquet. Nu mult după, Jean află că Emilie a fost găsită moartă în urma unei supradoze accidentale. Acesta nu se lasă și vrea să afle mai multe detalii despre fata misterioasă. În urmă intră și alte personaje ce ar putea știi mai multe despre Emilie, cum ar fi prietena ei sau unchiul său în vârstă.

Cartea nu excelează la capitolul dezvoltării personajelor, dar face o treabă tare bună în crearea unei ambianțe noir, întunecate, unde umbra este atât aliat, cât și dușman. Personajele dau dovadă de multă incertitudine, mascându-se în spatele unei confuzii create de mintea tulburată a naratorilor.

Olivier Sillig nu merge pe tiparul clasic al unui volum noir, ci aduce cititorilor săi un anti-roman polițist, ce îmbină elemente realiste cu cele absurde, trăgând o linie foarte fină între verosimil și irațional, în conformitatea cu instabilitatea mentală a personajelor. Singurătatea joacă de asemenea un rol important în această poveste, ba chiar o caracterizează întru totul, solitudinea fiind atât un refugiu, cât și o capcană, în care sunt atrase personajele.

Lectura este alertă, cu multe momente la limită, ceea ce face ca povestea să curgă rapid și fără ocolișuri. Cele 180 de pagini grăbesc firul narațiunii, care exclude detaliile inutile și se focalizează pe crearea unui cadru propice pentru un roman noir animat în care câștigătorul și învinsul sunt deseori confundați în spatele umbrei.

Așadar, eu m-am bucurat într-o după-amiază de lectura acestui roman scurt, dar plăcut și îl recomand celor ce sunt în căutarea unei lecturi noir atipice, care se învârte în jurul impreciziei și al obscurității.

Greutatea corpurilor a văzut lumina tiparului în 2014 pe piața literară, iar în luna decembrie a anului trecut a apărut în traducerea Floricăi Ciodaru-Courriol la Editura Tritonic.

Romanul Greutatea corpurilor de Olivier Sillig poate fi găsit atât pe site-ul celor de la Tritonic, cât și pe Libris.ro.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s